Autofinanțarea cercetării științifice (III)

Să presupunem că echipa de cercetători științifici dintr-un departament al unei facultăți s-a specializat pe un domeniu și are capacitatea de a derula proiecte de cercetare științifică pentru industrie. A fost studiată piața și există argumente solide pentru a se constitui într-un pentru de cercetare. Echipa va elabora un proiect și va aplica pentru a obține finanțare pentru a înființa centrul de cercetare științifică. Să presupunem că se obține finanțare nerambursabilă pe durată de 3 ani și se înființează centrul de cercetare științifică.
Să presupunem că acest centru încheie contracte și soluționează contra cost, prin activități de cercetare științifică probleme noi ale unor unități de producție din industrie. Să presupunem că acest centru obține profit, prin activitățile de cercetare științifică pe bază de contract. După cei 3 ani cât timp a obținut finanțarea prin concursul de proiecte, centrul de cercetare are maturitatea de a derula cicluri de cercetare științifică susținute financiar prin contractele de finanțare cu unități de producție din industrie pe acre le are. Trebuie să ne imaginăm că industria are unități de producție puternice care au interes să plătească activitate de cercetare științifică pe bază de contract, pentru că ele au probleme noi de rezolvat, au activități care generează profit, căci nu din pierderi se plătește cercetare științifică. Autofinanțarea cercetării este în concluzie modalitatea prin care activitatea de cercetare științifică se derulează folosind banii încasați din munca de cercetare, nu din bani care nu au nicio legătură directă cu soluțiile originale obținute din procesul de cercetare științifică.

(13 septembrie 2025)