Wednesday, July 3, 2024

Introducerea (IV)

 01. Introducere


Mie nu mi-a plăcut niciodată istoria, din cauza profesorilor de istorie, care mă obligau să memorez tot felul de date, tot felul de nume și tot fellul de localități.

Bătălia de la Posada s-a desfășurat între 9 - 12 noiembrie 1330.

Vlad Dracul a domnit între anii 1436 - 1442 și 1443 - 1447.

Ștefan cel Mare a domnit între anii 1457 și 1504.

Bătălia de la Podul Înal a avut loc pe 10 ianuarie 1475.

Bătălia de la Călugăreni a avut loc pe 23/13 august 1595.

Și în facultate, deși am luat notă foarte bună la Istoria Economiei Naționale, disciplina nu mi-a plăcut că trebuia să rețin tot felul de cifre, care mai de care mai diferite și mai încurcate, ca să înțeleg cum s-a dezvoltat țărișoara mea.

Eu mi-a propus să scriu despre istoria poporului românesc, așa cum consider eu, fără a mă da istoric, pentru că eu nu sunt istoric, ci informatician, om care scrie programe și care 42 de ani a predat fie limbaje de programare, fie structuri de date, fie programe aplicative, fie despre calitatea software.

M-am apucat să scriu o carte de istorie, căci sunt de-a dreptul stresat. Cum se schimbă regimul, cum se rescrie istoria României. Fiecare vrea să arate cât de bun este el, arătând cât de rău este cel de dinaintea sa.

Având în vedere că nu am interese de niciun fel, cele câteva pagini pe care le voi scrie, vreau să nu sufere modificări vreodată, căci m-am plictisit să citesc despre  idilizări și despre împroșcări cu noroi, în numele unor metode științifice de cercetare, care numai științifice nu sunt, care numai cercetare nu se numesc.

În mintea mea, aia câtă mi-a mai rămas acum la 75 de ani ai mei, o carte de istorie trebuie să fie scurtă. Cel care o citește să n-o lase din mână până nu ajunge la ultima pagină. Cititorul să înțeleagă de unde vine și încotro se îndreaptă, căci neamurile lui nu sunt nici mai frumoase, nici mai urâte de cât le-a lăsat Dumnezeu. cartea de istorie trebuie să-i șlefuiască personalitatea, în așa fel încât cunoscând trecutul poporului său, să parcurgă prezentul și să se gândească la viitor, asigurându-și continuitatea, ca om liber, pe picioarele lui.

Nu trebuie să plec de la idei preconcepute. Eu rebuie să iau lucrurile exact așa cum sunt, căci faptele sunt cele care vorbesc și în niciun caz vorbele.

Pe noi ne caracterizează:

  • lipsa de anvergură,
  • lipsa de strategie,
  • lipsa de continuitate,
  • lipsa de criterii.

Dacă suntem unde suntem, adică printre ultimele țări din UE în ceea ce privește nenumărați indicatori de clasificare, o analiză ceva mai atentă va scoate la iveală că vorbim prea mult, facem prea puțin și risipim resursele fără rost, crezând că facem, ceea ce alții n-au fost îîn stare să facă vreo dată.

Noi vorbim frumos despre toate la viitor, că vom face, că vom drege, dar în realitate batem pasul pe loc și găsim scuze la orice, căci suntem maeștri în a crede că-i păcălim pe ceilalți, când de fapt ne păcălim singuri.

Suntem singurii care avem proverbul: capul plecat, sabia nu-l taie, pentru că avem credința că dacă cedăm, ne umilim sau fugim, scăpăm de greutăți și de furia dușmanului, când în realitate ne punem singuri în situația de a fi slugile altora. Nu vreau să pedalez prea mult pe zicerea lui HERODOT, deloc măgulitoare la adresa vechilor daci, cei mai viteji dintre traci, care aveau apucături puțin onorante, pe care evit să le numesc aici, căci nici mie nu-mi plac hoțiile. Vrem să credem că istoria lumii a început aici și ne minunăm dacă vreun arheolog descoperă niște tăblițe de lut cu un scris necunoscut sau niște bijuterii cu totul speciale, gata să fie vândute pe bani frumoși în Occident sau să fie împărțite cu dalta și ciocanul, aproape frățește ca platoul din tezaurul de la Pietroasa.

Mi-am propus ca demersul meu să fie unul curgător, lin, lejer, acceptabil, simplu și mai ales, convingător, căci nu vreau să fac revoluție în gândirea cuiva, nu vreau să atrag tunete și fulgere din partea unor tipi puși pe harță și nici nu vreau să intru în polemică cu cineva, căci nu vreau să fiu contrazis, blamat, arătat cu degetul sau înjurat ca la ușa cortului.

Nu voi considera etapizarea arhicunoscută, căci nu mi se pare potrivită, drept care voi analiza numai perioade delimitate vag, căci multe lucruri nu mi se par deloc clare.

No comments:

Post a Comment