Cum îți așterni, exact așa vei dormi și lecția de educație

De-a lungul anilor am văzut celebrități ale plaiurilor noastre cele mioritice care au ieșit la televizor și au vorbit despre pensiile lor mizerabile, dar am văzut mari personalități ale culturii noastre cea mioritică, ajunse prin aziluri uitate de lume. Am văzut actori, am auzit de sportivi care la bătrânețe erau săraci. Chiar am cunoscut oameni care la tinerețe, deși aveau afaceri de succes au mers pe salariul minim, iar banii mulții i-au tocat, zicând ei că investesc. La bătrânețe cânds au avut nevoie prin spitale, li s-a zis, că la pensia lor de nimic, nu se califică pentru tratamente sofisticate, dar nici bani în conturi nu aveau.

Rezultă că omul când este tânăr și în putere, să se gândească și la =vremurile grele ale bătrâneții, căci nu este nimeni care să-i dea lui ceva, mai ales că la bătrânețe, omul este ca o minge, i se dă șuturi și e driblat de colo-colo.

Să nu mi se vaite mie actorul X că atunci când era tânăr și roiau femeile în jurul lui și întorcea banii cu lopata, nu a contribuit cu banii din multul lui la pensie, că acum are o pensie de c-c-t. El trebuia să se gândească și  la faptul că vor veni vremuri grele și va trebui să aibă de unde scoate banul pentru o doctorie, pentru o îngrijitoare, pentru o haină. Să se vaite că nu-i dă statul pensie mare este deja ipocrizie, din moment ce omul nu a contribuit cu nimic. Acum fotbaliștii bunicei au niște salarii și indemnizații și prime amețitoare, numai că totul durează 10 - 15 ani, după care cine nu știe să se facă antrenaor, arbitru sau măturător pe la vreun club, pică în panta aceea a uitării și a sărăciei și sfârșește în mizerie.

Nu aș fi scris acest articol dacă un ziar nu ar fi scris despre o mare cântăreață care este acum uitată într-un azil, undeva prin lumea aceasta mare, uitată de toți. La vremea ei, era un nume și încă mai este. Avea lumea la picioare. Câștiga foarte bine. Numai că toate acestea sunt trecătoare și dacă nu a acumulat, dacă nu și-a înmulțit banii și i-a tocat fără rost, acum a ajuns la mila publică, milă care înseamnă azil, mizerie, uitare, suferință, durere și mai ales nepăsarea celor din jur, care nu au auzit de numele ei, căci acum pe buzele oamenilor tineri sunt numele altor staruri și ciclul se va repeta.

Latura educativă a chestiunii ar trebui învățată în școala elementară, căci în loc de a învăța lucruri inutile pe care elevul-copil le memorează azi și le uită în două zile, la școală ar trebui să învețe că atunci când este tânăr și în putere să lupte să aibă contribuții mari la fondul de pensii, pentru a avea o bătrânețe cât mai decentă, căci sărăcia, mizeria și uitarea sunt cele mai urâte lucruri care i se întâmplă unui om care începe să depindă de cei din jur, când este neajutorat, căci la tinerețe, nu s-a îngrijit să aibă o bătrânețe cât de cât lipsită de griji și cade pe capul altora sau devine dependent de mila societății. Cânt elevul-copil bagă la cap aceste lucruri, se va îngriji să-și asigure o bătrânețe rezonabilă din punct de vede al minusurilor și dacă societarea îi reamintește din când în când că va dormi la bătrânețe, exact cum și-a așternut la tinerețe, lucrurile vor arăta altfel, mai ales pentru cei care s-au jucat cu banii când erau tineri.




(07 noiembrie 2023)