#REZIST: sindromul KOSOVO

În anul 2016 structura demografică a Republicii KOSOVO era:
- musulmani 95,60%,
- creștini 3,69%
- alte religii  0,71%.

Prin 1999 se zicea de către unii că în KOSOVO, la începutul secolului al XX-lea, populația de religie creștină era majoritară. Cu timpul, pondere creștinilor s-a diminuat pentru că natalitatea a jucat un rol deosebit, populația de religie musulmană fiind mult mai activă. Literatura spune că în jurul anilor 1940 s-a procedat de o repopulare a regiunii KOSOVO cu câteva sute de mii de creștini, ceea ce arată că teoria populației majoritar creștine de dinainte de 1930 nu se prea susține. 

Am scris toate acestea pentru a arăta că lucrurile au dinamica lor, că tot ceea ce era trecut, rămâne trecut și nostalgia este singurul lucru care le rămâne celor ce au o imagine idilică față de un trecut care probabil ni a existat niciodată în forma prezentată în legende.

Am intitulat acest articol #REZIST: sindromul KOSOVO, pentru că și pe noi ne bântuie imaginile din trecutul mia apropiat sau mai îndepărtat, imagini din care am desprins elementele care erau neplăcute. Mulți trăiesc sindromul comunismului, în care regretă sărăcia de azi, regretă acum este șomaj și atunci nu era, deși ei au uitat că pentru a obține un kil de carne sau de brânză, stăteau cu orele la coadă și era riscul să plece cu mâna goală. Și acum există sindromul FSN căci în perioada de început a FSN au fost date tot felul de facilități, care aveau să ne ducă în sapă de lemn câțiva ani mai târziu, căci mineriadele au fost consecințe ale facilităților oferite minerilor, care în acest fel s-au văzut o categorie privilegiată, o forță.

Acum 20 de ani nimeni nu-și imagina că numărul persoanelor care trec pe la chirurgul plastician pentru efectuarea de corecții de la cele ceva mai simple, spre cele mai complicate, va fi așa de mare cum este în ziua de azi. Se manifestă și aici sindromul KOSOVO căci există destul de multe persoane care trăiesc în trecut și care nu văd cu ochi buni pe niciuna dintre persoanele care au trecut pe la chirurgul estetician și au realizat transformări vizibile, în bine cred ele, în rău, așa cum apreciază nostalgicii.

În momentul în care ponderea persoanelor care accesează serviciile medicale specifice chirurgiei estetice va depăși 70% sau 80% problema sindromului KOSOVO va avea accente zgomotoase, căci vor exista persoane de un radicalism excesiv care să impună efectuarea diferențelor între ceea ce este natural și, respectiv, ceea ce este rezultatul corecțiilor realizate de medicina estetică. La ponderi atât de mari, societatea nu are altceva de făcut decât să consemneze fenomenul și să respecte noile categorii de persoane care se redefinesc pe căi chirurgicale. Imaginea satului idilic românesc, cu țărani îmbrăcați în costume naționale imaculate care merg la cosit, cu femei și ele îmbrăcate în costume naționale frumoase pregătind aluatul pentru pâinea pe care o vor coace la țest, cu serile de iarnă în care șezătorile sunt esențiale, zic, imaginile satului idilic, le avem doar în mintea noastră. Acest sat nu a existat niciodată, căci țăranul era sărac și muncea din greu și nu avea el timp să umble cu costumul imaculat pe arșița verii sau la gura vetrii unde prepara de-ale gurii. Tot așa vor sta lucrurile și peste 30 sau 50 de ani când mersul la medicul estetician va fi o rutină oarecare, așa cum este mersul la frizer sau la coafor. Societatea se îndreaptă spre direcția unde procedurile de schimbare de sex vor fi mult simplificate și nimeni nu va mai avea mirări sau complexe legate de schimbările din societate, pentru că fiecare individ este stăpânul propriului corp, iar societatea are cu totul alte probleme decât să-și bage nasul unde nu-i fierbe oala. 



(30 iunie 2023)