Fiecare dintre noi a solicitat rezolvarea unei probleme și fiecare dintre noi am primit un răspuns în scris din care ni se spunea toate articolele de lege din care rezulta că problema noastră nu se rezolvă. Ca lucrurile să fie și mai exacte, scrisoarea pe care o primim este lungă, monotonă și semnată de nenumărate persoane, iar ultimul care o semnează este chiar șeful instituție. Aparent, lucrurile sunt corecte. Numai că nu știu de ce sunt plătiți oameni să nu rezolve probleme, căci acele texte stupide care argumentează cu articole de lege din care nu mi se soluționează problema, pe mine nu mă interesează. Eu am o problemă și vreau rezolvarea ei, scurt pe doi. Orice altă abordare este pierdere de timp.
Lipsa de responsabilizare este cauza acestei stări de fapt. Se vorbește de competențe, dar nu se spune că a fi competent înseamnă a rezolva, adică nu să ai competența să rezolvi, ci să rezolvi. Un om competent rezolvă, nu se întreabă dacă are competența de a rezolva. Numai persoanele cu un IQ de sub 20 confundă competența ca meseriaș care este în stare să facă diferite activități cu dreptul de a face o serie de activități, drept câștigat în momentul în care a finalizat cu obținerea unei diplome, o formă de instruire.
Ceea ce vedem acum în legătură cu azilurile groazei este expresia unei arhitecturi absolut eronate, care a pus bazele unei construcții îmbibate cu ineficiență, care aure în structură persoane cu funcții ambigue, care nu sunt puse să soluționeze probleme, ci să găsească argumente care să justifice că problema nu o rezolvă ei, deși salariile lor sunt pentru a rezolva probleme, nu pentru a găsi argumente că nu se rezolvă, așa cum se întâmplă peste tot în ziua de azi.
(07 iulie 2023)
No comments:
Post a Comment