#REZIST: Resetarea clasei politice

Istoria noastră ceva mai recentă a cunoscut două resetări ale clasei politice. 
În decembrie 1947 când a fost înlăturată monarhia și dictatura proletariatului a fost instaurată s-a produs o resetare a clasei politice, care s-a concretizat prin:
- dispariția partidelor politice istorice,
- eliminarea fizică a elitei politice românești,
- crearea Marii Adunări Naționale,
- alegerea de deputați din rândul muncitorimii și țărănimii,
- conducerea de către comuniști a întregii vieți politice.
După 1947 chiar s-a produs o resetare a clasei politice din moment ce niciun reprezentant al vechii clase politice nu s-a mai regăsit în structurile politice cu rol determinant din societate și totul a pornit de la zero, cu o clasă politică provenind numai din rândul membrilor partidului comunist, muncitori și țărani, toți cu origine socială sănătoasă.

A doua resetare politică s-a făcut după data de 22 Decembrie 1989 după ce a căzut regimul comunist și după fugii lui Nicolae CEAUȘESCU. A fost un fel de resetare, dar de o profunzime nu prea mare pentru că au fost înlocuiți comuniștii din primul eșalon cu comuniști din eșaloanele trei și patru. Că au intrat și câțiva opozanți ai regimului comunist este o altă poveste, dar ponderea lor redusă a determinat ca societatea să nu includă o resetare profundă a clasei politice. 

Să se ceară de către clasa politică actuală o resetare, este un non sens, pentru că nimeni nu se ridică de bună voie și nesilit de nimeni, să lase locul liber unuia mai bun decât el. Clasa politică din ziua de azi este formată din persoane:

- slab calificate,

- mediocre,

- avide de putere,

- lacome de avere,

- fără onoare,

- ambigue,

- mocirloase,

- neimplicate.

O resetare în interiorul clasei politice este imposibilă și acum și mereu. De aceea, singurul mod de a realiza resetarea clasei politice stă în puterea societății civile, singura care este în stare să determine măsuri ferme, în raport cu acre membrii clasei politice să fie forțați să facă un pas în spate. Chiar și așa, resetarea va deveni un proces lent, lipsit de spectaculozitate, ale cărui efecte se vor estompa, dând senzația că chiar nu s-a întâmplat mare lucru și că decorul a rămas același, dar s-au schimbat personajele, vorbindu-se de aceeași scenă cu alți actori, ceea ce nu prea este resetare. 

O doamnă plecată în Germania în vremurile comuniste, zicea că schimbări fundamentale se vor produce dacă și numai dacă șomajul va depăși la noi 25%. Până atunci, oamenii vor găsi resurse să se descurce după regulile deja existente. Numai când se va atinge o masă critică, se vor face schimbări din temelii în societate, iar doamna aceea vorbea de pragul de 25% din șomaj. Nu prea cred nici acest lucru.  Am văzut că pandemia a făcut ca digitalizarea să penetreze în locuri de neconceput până în anul 2020. Cred că numai frica, groaza de moarte îi va face pe oameni să-și schimbe atitudinea și să ia decizii categorice pentru a face modificări radicale în comportamentul lor, exact așa cum a fost pe durata pandemiei.



(04 iulie 2023)