Voi scrie aici despre trei momente pe care eu le consider de un penibil special, profund și mai ales bizar din moment nu au nicio logică în a se produce, deși s-au produs sub ochii mei.
Primul moment a constat în reluarea la Tv a filmului Zidul, film realizat în 1975, extrem de slab ca realizare artistică, având un scenariu de un schematism exemplar, bun de predat studenților la capitolul așa nu. Nu mă apuc să povestesc povestea aceea căci aș enerva teribil. Oricum filmul era foarte, foarte anost și mă mira numărul de reluări la televizor, căci deși filmul era foarte slab, subiectul era cel care-l făcea să fie reluat. Pe Internet este descrisă acțiunea. Garnitura de actori a fost foarte bună, dar ea nu a salvat filmul care avea un scenariu de toată micimea. Cândva, doream o carte de la o bibliotecă a ASE și bibliotecara nu mi-o dădea. Atunci, m-am înfuriat și i-am zis că voi trimite la Televiziune o scrisoare în numele unui grup de telespectatori care cer să se difuzeze filmul Zidul, iar doamna va fi semnatara acelei scrisori. Numai cu această glumă sinistră am reușit s-o determin pe bibliotecară să-mi împrumute cartea. Am devenit cititorul preferat, căruia îi împrumuta acasă și cărți unicat.
Al doilea moment a fost acela al organizării unui spectacol omagial pe stadionul 23 August, cu ocazia a nu știu ce eveniment. Am fost chemați la 10 la ASE. Am plecat spre stadion pe la 12 și la ora 14 eram în tribună. Pe la 19,00 au venit Tovarășul și Tovarășa. A început spectacolul. Numai că s-a pornit ploaia. Pentru noi cei din tribune a fost cum a fost, dar pentru cei de pe stadion care făceau dansurile tematice sau cei care cântau sau recitau, era nasol rău de tot. Ei trebuiau să se poarte normal că se prezentau în fața Tovarășilor. Am plecat de acolo ud leoarcă. Eram ud în pantofi. Eram ud și în suflet. Mă așteptam să și răcesc, dar pentru că s-a cântat cântecul Partidul, CEAUȘESCU, România pe muzica lui George GRIGORIU, nu am răcit, ba mai simțeam nevoia să mai revăd acel spectacol. Am ajuns acasă și a doua zi, am avut surpriza să văd la televizor că spectacolul s-a reluat cu alt public și nu oricum, ci la cererea telespectatorilor. Sunt sigur că poporul român dorea să revadă dansurile tematice, să asculte recitând acele versuri înaripate despre soții CEAUȘESCU, să asculte corurile cântând însuflețitoarele cântece dedicate vieții și activității Tovarășilor. Retransmiterea la cerere era un lucru normal, firesc și necesar.
Al treilea moment se petrece acum sub ochii noștri. Mircea GEOANĂ s-a înduplecat să răspundă afirmativ rugăminții zecilor de milioane, adică sutelor de milioane , adică miliardelor de cetățeni, de a candida în 2024 la prezidențiale. Se știe că în anul 2009, Mircea GEOANĂ s-a considerat învingător pentru câteva ore în fața lui Traian BĂSESCU, cel care de fapt era câștigătorul real al alegerilor prezidențiale, nu cu multe voturi, ci așa cum legea zice că chiar dacă diferența este de un vot, cel care are un vot în plus, acela este declarat președinte. Traian BĂSESCU a avut 70.321 maim mult decât Mircea GEOANĂ. Se știr că Mircea GEOANĂ a pierdut pe mâna lui, căci s-a dus ca fraierul să facă SPA la Sorin Ovidiu VÂNTU, despre care toată lumea știa că este o persoană controversată. dar să lăsăm trecutul. Mircea GEOANĂ spune că lumea l-a rugat să candideze la prezidențialele din 2024. Eu nu mai cred nici umbra mea, deci nu-l cred pe Mircea GEOANĂ, căci acum el se consideră pe cai mari din moment ce este subsecretar general la NATO. Dar una-i una, alta-i alta. Dacă era bun, Mircea GEOANĂ era ales președinte în 2009. La cererea unora, ca și la reluarea filmului Zidul, ca și la reluarea spectacolului de pe stadionul 23 August, poporul vrea ca Mircea GEOANĂ să reia postura de candidat la prezidențialele din 2024. Așa cum atunci în vremurile comuniste, cei care doreau reluările erau colectivități fictive, cred că și cei care îi solicită lui Mircea GEOANĂ încă de pe acum să candideze la prezidențialele din 2024 sunt ființe doar în mintea marilor manipulatori, iar cei ce cad în plasa lor nu au câștig de cauză.
(24 iulie 2024)
No comments:
Post a Comment