Când eram foarte tânăr am cunoscut un doctor de pe Salvare, un om de mare cultură, care mi-a vorbit pentru prima dată de Răzvan TEODORESCU, despre istoricul și criticul de artă medievală Răzvan TEODORESCU. Mi-a făcut o demonstrație de zile mari, căci acel doctor de pe salvare abvea cam toate cărțile publicate înainte de 1988 de către Răzvan TEODORESCU.
A venit Revoluția din Decembrie 1989 și a apărut ca personaj de primă mărime Răzvan TEODORESCU, de pe poziția de Director general al Televiziunii Române Libere. Am crezsut atunci că el fiind om de artă, va scoate TVRL din mocirla compromisului ceaușist și o va pune pe fundamente cu totul noi.
Eram în 1990 și eu ca și alți oameni fără minte, credeam că dacă ne implicăm facem c-c-tul praf, adică schimbăm ceva, fără a ști că jocurile erau de mult timp înainte făcute. Eram cum ziceam în Piața Victoriei. Era o vreme superbă și lumea cerea ca TVRL să trimită un car de reportaj să transmită din Piața Victoriei. Acolo era lumea liniștită. Se strigau lozinci. Se spunea Tatăl nostru și se îngenunchia. Nu era nimic antidemocratic. Răzvan TEODORESCU a zis că nu trimite un car de reportaj, căci e ceață în Piața Victoriei. Nu era niciun fel de ceață. Răzvan TEODORESCU m-a mințit în față, fi-i-ar rușine să-i fie!
De aceea m-a dezamăgit Răzvan TEODORESCU. Din acea clipă, Răzvan TEODORESCU n-a mai figurat pentru mine nici cât o ceapă degerată, deși respectul meu pentru el era cât muntele de mare. Nu știu dacă acum la cei 83 de ani ai lui are regrete că a fost sluga lui Ion ILIESCU și a lui Petre ROMAN, el om de cultură fin, cu studii solide și opere fundamentale tipărite.
(23 iulie 2022)
No comments:
Post a Comment