În economia de piață, dacă ești editor, trebuie să procedezi astfel:
- ai banii tăi sau faci credit,
- ai fler și identifici operele literare de succes la public,
- investești în autorii de succes,
- riști cu debutanții, dar pe banii tăi,
- plătești un avans autorului ca acesta să fie mulțumit,
- plătești editurii,
- librăriile cumpără cu banii jos volumele de la editor și riscă,
- editorul face calculele și trage linie, după ce stinge datoriile,
- dacă nu a lucrat bine, a riscat și a pierdut,
- dacă a lucrat bine, a câștigat, are profit și merge mai departe.
La noi nu este așa. Editorul este calic, el cere procent de 30 din valoarea cărții. Nu are bani. Vine autorul la el. Autorul plătește. Îi preia manuscrisul. Îl prelucrează pentru a merge cu forma finală la tipografie. La tipografie, editorul calic nu plătește din banii lui, ci din banii autorului. Tipografia cere 30% din valaorea cărții. Editorul duce volumele la vânzare, iar vânzătorul nu are nici el bani. Are însă procent: 30% din valoarea cărții. Dacă se vând toate volumele, autorul primește 10%.
Cekl mai bine este atunci când editurile au bani de la buget. Se publică reviste cu bani de la buget. Se publică așa-zise volume de interes național cu banii de la buget. Nimeni nu riscă nimic, exact ca în comunism și toată lumea e fericită, căci banul de la buget este drăguț, nemuncit și sprinten, căci sare dintr-un buzunar în altul.
- ai banii tăi sau faci credit,
- ai fler și identifici operele literare de succes la public,
- investești în autorii de succes,
- riști cu debutanții, dar pe banii tăi,
- plătești un avans autorului ca acesta să fie mulțumit,
- plătești editurii,
- librăriile cumpără cu banii jos volumele de la editor și riscă,
- editorul face calculele și trage linie, după ce stinge datoriile,
- dacă nu a lucrat bine, a riscat și a pierdut,
- dacă a lucrat bine, a câștigat, are profit și merge mai departe.
La noi nu este așa. Editorul este calic, el cere procent de 30 din valoarea cărții. Nu are bani. Vine autorul la el. Autorul plătește. Îi preia manuscrisul. Îl prelucrează pentru a merge cu forma finală la tipografie. La tipografie, editorul calic nu plătește din banii lui, ci din banii autorului. Tipografia cere 30% din valaorea cărții. Editorul duce volumele la vânzare, iar vânzătorul nu are nici el bani. Are însă procent: 30% din valoarea cărții. Dacă se vând toate volumele, autorul primește 10%.
Cekl mai bine este atunci când editurile au bani de la buget. Se publică reviste cu bani de la buget. Se publică așa-zise volume de interes național cu banii de la buget. Nimeni nu riscă nimic, exact ca în comunism și toată lumea e fericită, căci banul de la buget este drăguț, nemuncit și sprinten, căci sare dintr-un buzunar în altul.
Așa cum românii au caricaturizat comunismul, tot așa caricaturizează capitalismul, pentru că românul vrea să câștige bani mulți, fără să riște el luând credite, ci cheltuind banii altora, spre gloria sa proprie.
(23 iulie 2022)
No comments:
Post a Comment