Când s-a înființat Institutul Cultural Român - ICR, îmi imaginam alaiurile împărătești din povești, cu saltimbanci, curteni, slugi mergând de colo până colo, să satisfacă dorințele împăratului, cum s-o fi numit el în basme. Tot așa mi s-a părut și apariția ICR, numai că vedeam artiști, pictori, sculptori, scriitori de proză, poeți, roind în jurul președintelui și întrecându-se fiecare în a-i satisface poftele de artă ale acestuia. Nu știu dacă îi vedeam dându-se peste cap, făcând giumbușlucuri, dar îi vedeam organizând la Cotroceni tot felul de spectacole, expoziții, plasând sculpturi pe alei, tablouri pe pereți, adică dând culoare acelui loc rece și puțin primitor, care cândva a fost palatul pionierilor din R.P.R.
Visul mi s-a spulberat, căci directorii de la ICR au fost numiți de președinte pe criterii aleatoare, iar fondurile au fost dirijate în direcții absolut obscure, contra-productive, ca să dau un exemplu, cu măgărușul roz și cu proza celui care bea urină cu amfetamine. Nu am așteptări de la ICR, căci aș suferi îngrozitor dacă mi-aș defini ținte culturale mărețe. Mă gândeam la un album de artă modernă contemporană. Mă gândeam la un album dedicat unui pictor român din ziua de azi. Mă gândeam la un portal cu opere de artă valoroase. Mă gândeam la promovarea unui poet, dar nu a unui poet-lingău, ci a unui poet demn de premiul NOBEL, pe care ICR să-l promoveze prin valoarea respectivului și nu prin relațiile acestuia.
Institutul Cultural Român - ICR este o construcție artificială, o jucărie care ar fi trebuit să joace un rol activ în promovarea culturii românești în străinătate. Nu este așa ceva, căci centrele răspândite în marile capitale ale lumii sunt pline de funcționari, aleși după criterii extrem de interesante, din moment ce locația unde funcționarii au slujba se află la Istambul, Bruxelles, Madrid, Praga Viena, Stockholm, Beijing, Budapesta, Lisabona, New York, Roma, Tel Aviv, Veneția, Berlin, Chișinău, Londra, Paris, Seghedin, Varșovia. Bănuiesc că funcționarii nu lucrează voluntar acolo și nici nu scot banii din buzunar. Este mană cerească pentru cel ce prinde un post la un centru ICR și lupta e mare pentru a ajunge acolo. Să nu-mi spună mie nimeni că se organizează concursuri 100% transparente, deschise, obiective și pe principii valorice.
Acum mulți ani, la RomExpo am văzut un stand al ICR și nu m-a dat pe spate, căci cărțile și albumele puse la stand erau absolut modeste, pe care le-ar fi realizat oricine pe bani cu mult mai puțini sau pe de-a moaca, să fiu mai concret. Așa cum a fost creat, acest ICR, ori va fi restructurat din temelii ca să slujească politicii președintelui, ori să fie desființat, căci mai mult încurcă lucrurile. Eu vedeam ca director la ICR un om de mare cultură, propus de Academia Română pe o listă scurtă, din care președintele alege pe cel pe care crede că va fi reprezentativ pentru direcțiile pe care el le-a definit. Mă gândeam că restul persoanelor să fie cunoscătoare a 5(cinci) limbi străine la perfecție, tineri cu studii solide, cu CV-uri impecabile.
(27 iulie 2022)
No comments:
Post a Comment