Omul ca animal este subiectiv din toate punctele de vedere. El nu are cum să fie obiectiv, căci toate construcțiile sale se bazează pe felul cum receptează realitatea. Acceptăm că realitatea este una singură. În acest context, fiecare dintre noi fiind o construcție unicat, percepem realitatea cu cele 5 simțuri în funcție de cum sunt construiți senzorii care preiau semnalele ce vin din realitatea înconjurătoare. Ceea ce este sigur se bazează pe faptul că acești senzori nu au variații atât de mari încât să preia diferit semnalele din viața reală. Deci aceleași elemente de realitate sunt percepute de un senzor cam la fel de la o perioadă la alta. Așa se explică faptul că dacă avem în mână o bilă, o simțim mereu la fel, o vedem la fel mereu.
dacă ne apucăm să scriem o istorie, pentru a descrie realitatea nu suntem în stare să facem acest lucru folosind cuvintele. O secundă din viața reală necesită un milion de pagini de text pentru a fi descrisă și tot nu este suficient. Chiar dacă avem cele mai bune intenții, dacă facem o listă cu evenimentele, numai pentru faptul că alocăm descrierii lor spații diferite, introducem subiectivism pentru că:
- importanța este un concept imprecis,
- alocarea de resurse erset relativă,
- scara valorilor este dinamică,
- colectivitățile de evaluare sunt dinamice.
Orice am face, nu vom face o carte de istorie care să mulțumească pe toată lumea, căci doar din faptul că apar noi descoperiri dau uzura morală textului. În plus, cei care scriu capitolele nu știu tot despre subiectul tratat și lipsa de cunoștințe fac din interpretarea realității trecute un mod incomplet, subiectiv de tratare.
(04 aprilie 2021)
No comments:
Post a Comment