Anii care au urmat plecării Regelui Mihai I din țară, au avut parte de tot felul de grozăvii, dintre care tribunalele poporului au jucat un rol determinant în a duce la bun sfârșit politica criminală a comuniștilor de lichidare a clasei politice care a condus țara înainte de războiul al doilea. Aceste tribunale au aplicat pedepse groaznice șefilor de partide istorice, intelectualilor necomuniști și tuturor celor care s-au opus pe față instaurării comunismului la noi sub protecția tancurilor sovietice.
Tribunalele poporului au lucrări publicate în cărți pentru a populariza modul exemplar în care erau pedepsiți dușmanii poporului. Depozițiile amrtorilor, discursurile apărărilor, răspunsurile inculpaților dovedeau cu claritate care era atmosfera și că totul era deja stabilit, iar procesele nu erau altceva decât banale mascarade de aruncat praf în ochii prostimii.
Și procesul din 25 decembrie 1989 când lumea aștepta cu gura căscată să se vadă ce se întâmplă cu soții CEAUȘESCU, a fost după zeci și zeci de ani o mostră de justiție făcută sub presiune, în care apărarea de fapt acuza, iar generalul STĂNCULESCU arunca cu avionașe de hârtie, arătându-și micinea care avea să-l coste peste ani și pe el, căci proverbul cu ce ține nu-ți place, altuia nu-i face, i s-a aplicat pe deplin.
Ar trebui ca filmele cu porcesul mareșaluilui Ion ANTONESCU și cu soții CEAUȘESCU să fie date și comentate la televizor, că probabil oamenii vor învăța ce înseamnă cum trebuie să fie judecați oamenii, că sunt ei simplii, șefi de stat sau criminali de război. Până nu ne vom vindeca deplin și definitiv și nu ne vom recunoaște carențele grave pe care le ducem de veacuri și veacuri ale istoriei când ne-au cotropit unii și alții și nu ne vom recăpăta demnitatea exprimată prin verticalitatea noastră ca oameni, vom opera cu junătăți de măsură și totul se va tărăgăna până ce faptele se vor prescrie.
(08 aprilie 2021)
No comments:
Post a Comment