Ciparea în muzica noastră lăutărească

Spre bucuria antivacciniștilor, muzica noastră lăutărească are o veche tradiție cu cipuri, iar faptul că acestea sunt introduse în corp este evidențiată prin aceea că se cere să fie mirosită persoana, că miroase frumos.

Într-o zi la poarta mea, măi
Un băiat c-o fată sta, of, of
Cu părul ei se juca, măi
Si băiatu așa-i spunea
Să nu-ți fie în viață bine
Că nu m-ai iubit pe mine
Că nu m-ai iubit pe mine
Măi dorule măi

Și pentru că m-ai urât
Ascultă acum ce-ți cânt
Ascultă acum ce-ți cânt
Măi dorule măi

Ciririp cirip cip cip
Floare albă de pe câmp
Lasă-mă să te miros
Că miroși frumos.

Înseamnă că în acel context, cu cel puțin 50 de ani în urmă, viziionarul lăutar știa cum vor sta lucrurile nu neapărat în pandemie, ci prin utilizarea de cipuri, nu de un cip, căci cântecul zice cip cip, adică două cipuri, se vor obține performanțe superioare în ghidonarea ființei umane spre idealuri mărețe, inclusiv spre a se îndrăgosti la comandă. E de reflectat.

(12 aprilie 2021)