Angelica STOICAN cântăreața de pe malul Izvernei

Angelica STOICAN are un repertoriu interesant din care amintesc aici cântecele:

- Crenguță verde de brad,

- sara când răsare luna,

- Când m-apasă câte-un dor,

- Cine joacă perina,

- Iar mă-ncearcă dragostea,

- Departe, neică, departe,

- Neica Ion GORNOVICEANU,

- Luniță, luniță,

- Jos în păduricea deasă,

- Neică ți-am spus că-i păcat,

- Spune, spune, puiule,

- Bordeiaș de sub pământ,

- Într-o noapte-ntunecoasă,

- Crești pădure pân’la cer (crenguță verde de brad).

Angelica STOICAN vine cu un anumit tip de folclor, cu o anumită muzică și multe dintre cuvinte sunt o noutate pentru cei neobișnuiți cu graiul băbățean. Inclusiv, faptul că în zona mea prin Nana se înțelegea un alint pentru Ileana, Angelica STOICAN a venit cu nana care este o formă de alint pentru bărbatul iubit sau pentru țață cum se zice în Muntenia, căci nici acum nu mi-a fost clar, deși DEX-ul m-ar lămuri, dfar nu mă apuc să deschid DEX pentru orice, mai ales că prin zona folclorică de unde vine Angelica STOICAN vocile femeilor sunt cam pițigăiate, iar a crede că talentul se transmite ereditar este un lucru apăsat, de care nu sunt așa de sigur că se întâmplă Familia STRAUSS face o excepție. Și familia scriitorilor MANN face o excepție.

A spăla rufe la tv și aici mă refer la un conflict STOICAN-CIOBANU este nepotrivit. Cine este cântăreț, să cânte. Bălăcăreala este pentru țațele de pe malul șanțului. Oamenii de talent au altă menire.

(03 aprilie 2021)