Alexandru BARLADEANU a obtinut ceea ce a vrut dupa 1989, adica a fost bagat in seama si a devenit ceea ce si-a dorit, ceva prin Academie si pe la Senat, dar tot nesemnificativ a ramas, ca nu a avut anvergura si nici creativitate, el fiind un biet comunist, ratacit in democratia vijelioasa.
In 1989 Alexandru BARLADEANU era un comunist de 78 de ani, marginalizat si uitat de fostii sai tovarasi de lupta, dar cu siguranta nebagat in seama de niciun fel de sotii CEAUSESCU.
El a fost semnatarul celebrei scrisori a celor sase adica Silviu BRUCAN, Corneliu MANRSCU, Gheorghe RACEANU, Alexandru BARLADEANU, Gheroghe APOSTOL, Grigore RACEANU si cu voia nimanui, ultimul semnatar Constantin PIRVULESCU. Scrisoarea a fost pusa in circulatie in martie 1989. Atunci:
Constantin PIRVULESCU avea 84 de ani
Silviu BRUCAN avea 73 de ani
Alexandru BARLADEANU avea 78 de ani
Gheroghe APOSTOL avea 76 de ani
Corneliu MANESCU avea 73 de ani
Grigore RACEANU avea si el tot peste 70 de ani,
ceea ce inseamna ca doar faptul ca au fost marginalizati de CEAUSESCU i-a facut sa aiba ochi critic la tot ceea ce Nicolae CEAUSESCU facea, caci toti pusesera umarul la faurirea societarii socialiste in Ro, dar indepartati de la masa cu bucate ca niste soacre exigente s-au apucat sa scritice nora ca nu matura bine, ca nu spala vasele bine, ca nu calca rufele bine, ca nu-si ingrijeste copiii bine, ca nu-si respecta barbatul si tot asa.
Daca ar fi fost niste academicieni, niste oameni cu capul pe umeri, as fi zis. dar niste mosulici trecuti de 70 de ani care sculati de la masa cu bunatati s-au apucat sa arunce cun noroi in constructia pentru acre au pus umarul, mi s-a parut o abordare neserioasa, chiar de cand am ascultat scrisoarea citita la Europa Libera. Alte tipuri de disidenta m-au impresionat, nu cei care adusesera si construisera comunismul in Ro si acum veneau sa spuna ca nu e bine. Mie nu-mi plac oamenii care scuipa unde au lins, cum nu-mi plac nici cei care ling unde au scuipat.
(04 ianuarie 2020)
No comments:
Post a Comment