Am fost contemporan cu Constantin BRÂNCUȘI

S-a scris foarte mult despre Constantin BRÂNCUȘI. Eu am vazut sculpturile lui Constantin BRÂNCUȘI in Franta, in America, dar si la Tg. Jiu. Am vizitat casa de la Hobita, unde se zice ca s-a nascut Constantin BRÂNCUȘI.

Nu-mi iese din minte cat de optuza a fost puterea comunista cand i-a refuzat sub semnaturile unor asa-zise personalitati, lui Constantin BRÂNCUȘI oferta de a aduce in Ro atelierul sau de la Paris, ceea ce mi s-a parut o prostie cat un munte de mare. Ori de cate ori am ajuns la Paris la Centrul POMPIDOU si m-am apropia de zona unde este adapostit atelierul lui Constantin BRÂNCUȘI m-au apucat dracii, ca niste tampiti nu au stiut sa aprecieze bulgarele de aur ce li se oferise.

Nu ma mai mira deloc nimic, pentru ca am auzit ca dupa razboi, comunistii se pusesera cu tractorul sa demoleze Coloana infinitului, zicand ca este de fapt falosenia lui TATTARESCU, transfigurata artistic. Noroc ca tractorul nu a fost puternic sau ca a intervenit vreun stab de la partid cu ceva creier la purtator, ca nu s-a intamplat si aceasta nenorocire.

Cand am vazut pe Lipscani o expozitie unde un loc era neutilizat, dar era destinat lui Constantin BRÂNCUȘI m-a apucat tristetea. Doar la Academia de Arte Plastice din Bucuresti se afla un mulaj exceptional facut de marele sculptor, care dovedeste ca stapanea anatomia corpului uman la perfectie, iar formele abstracte create de el sunt rezultatul unei sinteze si unei sublimari duse spre infnitul perceptiei noastre si nu piese tehnice pentru a i se cere vama la intrarea intr-un port din USA.

Sunt mandru ca am fost contemporan cu Constantin BRÂNCUȘI, chiar daca atunci cand el s-a ridicat spre ceruri eu aveam numai 10 ani si in scoala numele lui nu se poimenea, caci pe peretii clasei tronau tablourile lui Karl MARX, Firiedirik ENGELS, Vladimir Ilici LENIN si Iosif VISARIONOVICI STALIN, caci ale conducatorilor nostri nu mai incapeau, iar manualele erau traduceri din limba rusa. Foarte tarziu am aflat despre Constantin BRÂNCUȘI, dar mai bine mai tarziu decat niciodata, cum zice un proverb, caci as fi fost extrem de sarac fara el.

(02 ianuarie 2020)