Acum se impune efectuarea conversiei de suport pentru tot ceea ce este înregistrat, indiferent cum, indiferent ce, indiferent cât, până nu este prea târziu. Există la ora actuală dispozitivele și tehnologiile necesare pentru a face conversii de pe:
- peliculă de celuloid;
- bandă magnetică;
- discuri de vinil;
- cutii muzicale;
- matrițe de ceară;
- pagini de hârtie;
- pânză;
- sticlă;
- lemn.
Nu există o formă de artă care să nu facă obiectul unui proces de digitizare, cu condiția ca formele primare de existență să fie disponibile, iar proprietarii lor să conștientizeze că trecerea în format digital este singura modalitate de a le salva de la distrugerea inevitabilă, datorată scurgerii timpului, indiferent de condițiile de excepție care se asigură operelor pe care le au în posesie.
Prin anul 2000, studenții de la Universitatea tehnologică din Milano lucrau cu sârg la digitizarea patrimoniului Teatro alla Scala, lucru care m-a impresionat, pentru că universitarii, de regulă, prezintă principii, dau niște exemple școlărești și când este vorba de proiecte concrete își cam iau tălpășița.
Un aparat profesionist, care realizează conversia discurilor de vinil, nu depășește 2.000 lei, fără a vorbi de ceva cu performanțe industriale. Un astfel de dispozitiv gospodăresc nu depășește 500 lei. Rezultă că numai cine nu vrea, nu trece la conservarea de patrimoniu, pentru că digitizarea nu presupune chestii extrem de complicate. dacă procesul este demarat din mai multe puncte, cu siguranță, prin simultaneitate se scurtează duratele și aria de cuprindere este imensă.
Voi fi bucuros dacă teatrele românești ar trece 100% la derularea proceselor de digitizare a filmelor, a înregistrărilor, a afișelor și a tot ce ele au ca bunuri de tezaur. Voi și mai bucuros, dacă accesul la acele valor se va face free, căci și dacă se impun taxe și dacă sunt ținute fără a fi cunoscute, tot rău este pentru proprietari și pentru public.
Voi fi încântat atunci când voi afla că Biblioteca Academiei Române va avea digitizate toate comorile ei și oamenii setoși de a le cunoaște vor avea acces la ele, fără a le distruge prin atingere, răsfoire sau expunere în aer liber. Dacă manuscrisele eminesciene vor fi digoitizate în integralitatea lor, va crește numărul eminescologilor și cercetarea va deveni mult mai profundă și nu va mai fi condiționată de factori artificiali.
Pentru multe voi fi foarte încântat.
(17 martie 2017)
No comments:
Post a Comment