Tuesday, March 28, 2017

CSIE'50 - generația tânără - Anamaria ALDEA

Am scris despre foștii mei profesori, am scris despre unii dintre colegii mei de generație, am scris despre unii dintre absolvenții primei promiții de la Secția de Cibernetică Economică, din facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică. Azi mi-am făcut un pic de curaj și vreau să scriu despre generația tânără de profesori. Nu este deloc ușor pentru că generația tânără:
- este diferită de generația mea;
- are alte preocupări;
- a făcut altfel de școală;
- vede altfel lumea;
- dispune de alte fundamente;
- și-a definit alte obiective.
Ca să fiu sincer, voi scrie despre mai tânăra mea colegă Anamaria ALDEA, care a venit în Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică - DICE, de la fosta Catedră de Cibernetică Economică, înghițită de Catedra de Informatică Economică grație aberațiilor conținute în legea învățământului, căreia eu îi zic legea lui Boc.
Eu o știam pe Anamaria ALDEA încă de pe vremea când era asistentă, căci ne intersectam pe culoare și discutam rapid despre viețile noastre de salahori, prost plătite și despre greutățile de zi cu zi, când profesorul universitar ar trebui să aibă un cu totul alt statut decât cel de milog. Cine discută cu Anamaria ALDEA va fi impresionat de vocea sa caldă, de calmul cu care abordează orice problemă. Eram la sala 2314 și-mi beam cafeaua, iar la pauză discutam cu un coleg care terminase o activitate didactică despre un chilipir pe care l-am întâlnit la un magazinaș din Bonn de unde cu 3 euro am cumărat un CD cu Montserrat Caballé, Samuel Ramey, José Carreras, înregistrare din 1977. Atunci a intrat în discuție Anamaria care s-a arătat interesată să asculte acea înregistrare. Eu știam despre pasiunea ei pentru operă, mai discutasem de complexul meu de a nu fi fost niciodată la un spectacol la Teatro alla Scala din Milano, lucru pe care și ea și-l dorea. Discuțiile noastre au continuat mult pe teme spectacolelor de la Opera națională București și ea m-a convins să revin la sala ONB pe care o părăsisem după ce văzusem:
- un balet în care ele aveau ciorapii cârpiți și murdari;
- o Tosca neprinsă când s-a aruncat de pe metereze;
- o Traviata cu un tenor leșinat și cu balerine prea grase.
Am văzut un spectacol cu Faust de Faust de Charles cu Ștefan POP și cu o soprană din Republica Moldova. Știam ariile, Le Veau D'or  și Air des bijoux din operă,  le așteptam dar uneori mi-a fost greu să le identific, probabil că le știam sub niște interpretări absolut remarcabile de pe CD-uri. Era ca și cum mersesem la pomul lăudat cu sacul și mă întorsesem cu el gol. Nici tenorul nu prea strălucise, căci atunci când cineva își suprasolicită vocea o mai și dă în bară. Basul din acel spectacol comparat cu Ghiaurov, deja era o glumiță.
A urmat un spectacol tot la ONB cu Elena MOȘUC în rolul principal din Traviata de VERDI în ianuarie 2014, care a fost un adevărat eveniment artistic. Am văzut clasa acestei mari soprane și tot așa se vedea diferența între ea și tenorul danez Sune Hjerrild, care nu prea se auzea. restul cântăreților a fost doar să slujească divei, care a dat dovadă de o vigoare neimaiîntîlnită, ceea ce a făcut diferența. Trebuie să spun că știu mari interpretări ale rolului, CALLAS, CABALLE, GHEORGHIU, SUTHERLAND și prin comparație, MOȘUC stă lângă acestea la egal, fără niciun fel de problemă.
În martie 2016 tot bunăvoinței de care a data Anamaria, am văzut spectacolul cu La bohème  de Giacomo Puccini, iarîn rolul lui Mimi rea soptana Elena MOȘUC. Știam opera și am urmărit-o pe ea. A fost perfectă. Ceea ce era foarte nasol, se referă la sală care fusese modificată cu dispunerea scaunelor într-o pantă prea abruptă și renovarea de către niște nepricepuți tembeli de constructori a distrus acustica, ei crezând în prostia lor că a renova o sală de spectacol este același lucru cu a construi o hală de pește sau o hazna. Cele trei spectacole speciale, mă îndreptățesc să sper că și în viitor după ce Anamaria ALDEA va trece de perioada ei dificilă din viață, mă va sprijini în a merge să văd și pe alți mari cântăreți români de operă, care duc faima țării în lume.
Voi puncta și acel ianuarie 2016 când la sala Radio am văzut-o  pe Ruxandra DONOSE, superba mezzosoprană cântând în rolul Leonorei din La favorita în compania unor voci speciale, sub bageta unui dirijor special. Vocea Ruxandrei DONOSE era cu totul deosebită și arta ei m-a făcut să nu clipesc tot spectacolul.
Trebuie să conchid că Anamaria ALDEA este un om cu foarte mult bun gust și este foarte exigentă. Am discutat cu ea și despre preocupările pe care le are în activitățile cu studenții care o apreciază foarte mult. Cine vrea să afle mai mult despre constănțeanca Anamaria ALDEA în plan profesional, discipline predate, teza de doctorat, articole și cărți publicat sau pe la ce conferințe a prezentat lucrări, intră pe internet, caută CV-ul ei și vede în clar totul. Cine vrea să intre si mai multe în detalii să meargă la biblioteca ASE unde sunt lucrările ei publicate sau să cpnsulte paginile web ale revistelor și va fi foarte plăcut surprins, căci Anamaria ALDEA când face ceva o face cu seriozitate și când publică ceva, o face numai după ce s-a asigurat că acel lucru este perfect.
Bravo, Anamaria ALDEA!







(27 martie 2017)

No comments:

Post a Comment