Am fost ani în șir președinte de comisie la BAC și până a merge președinte la un liceu din Alexandria, nu am știut că există fond strâns de comitetul de părinți de pe liceu, pentru comisia de la BAC. Eu mergeam să beau un Coca Cola de la o braserie de la parterul unui hotel din Alexandria. Într-o zi, barmanița m-a întrebat dacă eu sunt președintele de comisie de BAC de la liceul X. I-am răspuns afirmativ și femeia a fost siderată. M-a întrebat:
- Cum, dumneata, vii să bei Coca Cola de la mine, când acolo s-au cumpărat lăzi de Coca pentru comisie?
I-am explicat că eu dacă vreau o cafea, mi-o cumpăr de la o cafenea, dacă vreau să beau o sticlă de Coca Cola vin la ea, iar dacă vreau să mănânc ceva merg la un restaurant ceva mai departe de hotel.
Cei din liceu au înțeles imediat că noi vom colabora, dar numai în sensul pe care mi l-am dorit eu și nu altfel. Am văzut acolo multe grozăvii, dar m-am comportat ferm și mulți nu au avut loc de întors, ceea ce zic eu, a făcut ca examenul să nu aibă dimensiuni caricaturale cu copiat, cu perturbări ale notelor și mai ales cu răsturnări absurde de situații.
Când oamenii au înțeles mesajul, atmosfera s-a detensionat. Am sesizat că nu au mai circulat platouri cu sandvișuri, furnicarul a dispărut spre sălile de corectură, iar sobrietatea a crescut ca nivel. Era dovada că spiritul ce trebuie să însoțească un examen de BAC s-a instalat. Țin să spun că după un timp, au venit profesori din liceu sau de la comisii, bucuroși că aveau câmp liber să-și facă meseria. Erau și persoane triste în liceu, iar tristețea lor se accentua în momentele în care se gestionau subiectele de la scris, iar tezele erau astfel manevrate exact așa cum se făcea în ASE pe vremea comunismului, pentru a fi excluse orice tentative de fraudă.
Nu știu la ce a mai folosit acel fond suculent de BAC din moment ce promisiunile erau foarte departe de realitate. Știu numai că în anii trecuți lucrurile fuseseră cu totul altfel. Unii regretau serile stropite cu licori la miros de grătare dintr-o anumită zonă mai izolată a Alexandriei, tot din fondul de BAC.
Zic și eu ca Ion Creangă: Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la examenele de BAC, mă gândesc că am întâlnit și elevi foarte buni și profesori minunați, pentru care fondul de BAC reprezintă un ceva care a devenit o piatră legată de picioare și care duce spre străfunduri mocirloase.
Fondul de la BAC nu va dispare niciodată, pentru că lumea zice că este omenește să se ofere comisiei care muncește din greu, o acadea, o măslină. Ce grozav ar fi dacă toți membrii comisiei de BAC ar primi indemnizații consistente de la stat. Evident, nimeni n-ar mai zice să dea bani pentru comisie, căci comisia are suficienți bani. Ar scăpa toată lumea de umilințe.
(20 martie 2017)
No comments:
Post a Comment