Responsabilizarea, condiție esențială în orice

Dispar contracte. Se fac lucruri inutile. Se amână lucrările. Se încheie adiționale. Nimeni nu caută cauze și ridică din umeri atunci când este vorba de efecte. Observ cu oarecare surprindere existența unor situații hilare exactv acolo unde acestea nu-și au locul și nici rostul. 

Deși istoria contractelor este destul de lungă și bogată în întâmplări, se petrec lucruri dintre cele mai bizare, precum:

- semnăturile nevalide fiind, contractele curg;

- dispar formele finale ale contractelor;

- se vorbește de contracte prost negociate;

- lipsesc aspecte esențiale din structura contractelor;

- neclaritățile legislative se reflectă în contracte;

- nu apar elemente de identificare și responsabilizare;

- garanțiile fie că lipsesc, fie că sunt minimale;

- despre sancțiuni și efecte pe termen lung nu se vorbește.

Oricine are curiozitatea de a analiza parcursul unor contracte va avea revelația să vadă că există aspecte care zguduie și cele mai pesimiste abordări, căci responsabilizarea este trecută pe un plan terțiar, planul secund dar și cel cu poziția primă fiind ocupate de interese absolut obscure. Cine crede că un ins se luptă să ocupe o poziție doar pentru o indemnizație subțire, simbolică și nesemnificvativă, se înșeală amarnic. Totul stă în pix, adică în semnătură și nu am cum să-mi imaginez domeniile faraonice apărute în cele mai banale zone, prin cinste, respectarea legilor și prin dorința de a face bine colectivităților.

Dacă maneliștii afișează opulență și bani care sunt adunați cu fărașul, gulerele albe au modalități mult mai rafinate, mai ocolitoare și cu mult mai eficiente, nepresupunând prestări de munci istovitoare.

Consider că stagnarea care se manifestă aici și acum nu are cauze profunde, ci presupune o schimbare de abordare prin:

-  introducerea de criterii riguroase;

- asigurarea transparenței totale;

- condiționări privind plățile;

- audit permenent;

- crearea contextului stimulativ;

- definirea restricțiilor de reziliere;

- definirea premierii progresive.

Ceea ce se petrece acum prin dansul șmecheresc într-un cadru legislativ, prin ambiguitate dusă la extrem, arată de fapt o abordare generalizată desprinsă din modul de a fi a unei părți din societate, căci societatea în ansamblul ei nu este formată din milionari de carton și din oameni fără onoare. Cei care sunt cealaltă parte, oameni drepți, puternici, răbdători până la un punct, privesc altfel lucrurile și anume:
- clar;
- distinct;
- direct;
- cuantificabil;
- dinamic;
- demarcat.
De aceea, se impune mai mult ca oricând:
- reguli clare;
- eliminarea verbului a putea;
- dispariția caracterului slugarnic;
- abordări ferme;
- evaluări pe criterii obiective.
Responsabilizarea este esențială, ceea ce determină ca oricine realizează ceva să știe din start că dacă face un lucru bun va fi apreciat, iar dacă face un lucru rău nu are cum să scape de rigorile legii care nu trebuie să fie cu caracter lejer de interpretare, cu formulări precum cea de până la X ani de pușcărie, ceea ce înseamnă că și zero este inclus. Iar intervalele trebuie să fie foarte strânse. Responsabilitatea este un lucru esențial, căci trebuie să se știe cu precizie șine:
- a propus;
- a aprobat;
- a executat;
- a auditat;
- a dat rezultatul.
Se observă cum comunități întregi, mai ales de la sate ridică din umeri când primarii lor cei aleși fac tot felul de năzbâtii. Ei își merită soarta pentru că se lasă păcăliți de parcă votul lor este o joacă. Ei o duc greu pentru că asta-și doresc. N-au drumuri asfaltate pentru că nu se implică. N-au canalizare pentru că acceptă orice li se vântură sub nas. Mulți fac pe neștiutorii, dar în realitate sunt numai niște oameni neimplicați, pentru că au foarte multe slăbiciuni. Responsabilizarea tuturor este esențială și dacă așa ceva se va întâmpla, nu vor mai exista primari care:
- să cheltuiască doar în beneficiul lor;
- să plece la Las Vegas, pe ruta Brebu-Arizona;
- să-și facă bust în fața primăriei ca în Belciugatele;
- să țină discursuri la etajul  primăriei neterminate din Afumați.
Am auzit ca în regulamentul de funcționare al CSM există procedura de alegere a membrilor acestui organism, dar nu există și modalitatea de a scoate de CSM pe cineva, în afară de cazul în care acela încalcă flagrant legea. Eu știam că principiul simetriei este esenția oriunde și că dacă cineva este ales în urma unui vot, tot în urma unui vor să și plece. Dar este tot o chestiune de responsabilitate.
Responsabilizarea presupune reguli clare și un mod clar de a aborda toate laturile unei activități ce presupune resurse fie importante, fie mai puțin importante. Tot timpul, orice text care se elaborează trebuie să răspundă la întrebări esențiale precum: - cine? - când? - de ce? - unde? - cât timp? - câți bani? - cum? - la ce? Orice altă abordare înseamnă un mod voit incomplet de a dezvolta și acum când problema șabloanelor și procedurilor este determinantă, nu mai există nicio scuză, iar lipsei de responsabilitate îi face loc incompetența..

(02 martie 2017)