Oameni fără onoare

Rar mi s-a dat să văd să văd oameni fără nicio urmă de onoare, așa cum am văzut ieri 22 martie 2017 când televiziunile de la noi au transmis discursurile penibile ale unor inși veniți într-un grup masiv de la București să sedea în stambă în comisia LIBE a Parlamentului European. Am pretenția că am văzut multe la viața mea, dar am văzut atât lucruri bune, cât și lucruri rele sau chiar foarte rele. Nu m-a mirat să aud ce am auzit  ieri din gurile unor persoane despre care și ultima brumă de respect s-a risipit dintr-o dată, vertiginos și ireversibil. Eu am o teorie: dacă vreau să fiu respectat undeva, nu trebuie să-mi bârfesc țara, poporul și istoria noastră. Ori de câte ori am avut ocazia am verificat teoria și am văzut că este așa cum am presupus. Am vorbit întotdeauna despre măreția poporului meu, despre frumusețea istoriei noastre milenare, încărcată de fapte de vitelie și despre minunățiile care fac din țara mea cel mai frumos loc de pe pământ. Cu puținul meu, am reușit să-i plimb pe unii dintre străini la Peleș, la Sighișoara, la Văratec, la Bran sau la Curtea de Argeș. I-am văzut cum s-au minunat și nu le venea să creadă că aici sunt atâtea lucruri extraordinare. Ori de câte ori am plecat pe la alte universități am avut cu mine fie un album, fie o icoană pe sticlă, fie un vas de Horezu, fie un ștergar cusut de mână. Am dus și cartea aceea Eterna și fascinanta Românie, care a uimit pe foerte mulți dintre președinții de universitate cărora le-am înmânat câte un exemplar, cadou de la mine.

N-am să înțeleg pe unii care se consideră buni români că fac tot ce le stă în putință să se pună de-a curmezișul binelui patriei lor. Să se considere unul bun român, patriot și în loc să spună că patria lui merită tot ceea ce este cel mai bun pe acest pământ, merge și-și aruncă patria la periferie, deja este de neînțeles.

Ceea ce am văzut ieri m-a dezamăgit cumplit. Aici, dacă vrem, spunem orice. Aici dacă vrem, facem orice. Suntem acasă și acasă suntem liberi să ne manifestăm. Când însă ieșin din casă, pentru a ne iubi alții, trebuie să arătăm că merităm să fim iubiți. Ca să ne respecte alții, trebuie să arătăm că ne respectăm mai întâi noi între noi. 

(23 martie 2017)