50 de ani de istorie ai Facultății de Cibernetică au fost extrem de bogați în evenimente pozitive, generate de preocupările constante pentru calitate ale cadrelor didactice care au activat în această facultate și a specialiștilor cooptați să predea discipline fundamentale din domeniul informaticii economice. Nu a fost vorba de o istorie presărată liniar cu petale de trandafir, ci de o istorie zbuciumată, așa cum este tot învățământul din țara noatră în general și cel universitar în special.
În primul rând, zbuciumul s-a reflectat în durata de studii, care a fost mai întâi de cinci ani, așa cum stă unui învățământ universitar serios. După aceea, din motive pe care eu le consider obscure, prostești, brutale și nedemne, s-a trecut la un învățământ de patru ani, crezând că se face brânză de pupăză chioară. realitatea a fost extrem de crudă, pentru că acel învățămând scotea un hibrid care necesita o durată mare de adaptare, ceea ce cera foarte departe de conceptul unui învățământ care scoate specialiști autentici, așa cum scotea secția de informatică acei analiști și programatori ce deveniseră monedă de schimb, de 18 altfel de economiști pentru 1 bucată de analist care a terminat secția de IE din CSIE a ASE. A venit Revoluția din 1989 și s-a reveniyt la cicluri de 5 ani. Subit, pe motive de economie s-a trecut benevol la un învățământ de 4 ani. Atunci am avut senzația că sistemul educațional a făcut implozie din propria-i inițiativă. După treaba cu Bologna s-a trecut la învățământul de 3 ani. Adăugând master și doctorat de masă, s-ar zice că s-a făcut ceva. În opinia mea, zgîltîielile continue și fără rost n-au dus și nu vor duce la rezultate valoroase, mai ales acum când economia se dezvoltă prin decizii de foarte bună calitate. Niște specialiști fără înaltă calificare nu au cum să dea rezultate excepționale.
În al doilea rând, zbuciumul s-a reflectat prin modalitatea de a se susține examenul de admitere. La început au fost trei probe de concurs: analiza matematică, algebră și fizică. A urmat perioada în care fizica a fost înlocuită de geografie și economie politică. După Revoluție s-a revenit la tradiția cu analiză, algebră și fizică. Nenorocirile vin din interior și eu cred că ar cam trebui să nu dăm vina nici pe dictator și nici pe forțe externe. Am fost martor la momentul în care s-a votat scoaterea fizicii din structura examenului de admitere. Am fost doi care ne-am opus, din motive lesne de înțeles. Eu am soția profesoară de fizică și știu ce înseamnă pentru un informatician să știe fizică, iar colegul meu, pentru că era un autentic matematician, pentru care fizica a reprezentat cu mult mai mult decât niște discipline bazate pe memorare.
În al treilea rând, amestecul politicului s-a resimțit violent. Evoluția lui Manea Mănescu pe scena politică s-a manifestat și asupra dinamicii prerevoluționare a Facultății de Cibernetică. Atât timp cât Manea Mănescu era pe cai mari, totul a fost divin și nimeni nu îndrăznea să se atingă nici cu o floare ceea ce însemna această facultate. În momentele critice ale lui Manea Mănescu, toți scoteau gherele și zgâriau foarte adânc până apărea sângele ce curgea șiroaie. Așa s-a întâmplat în 1978 cănd a avut loc lipirea nefirească a planificării de această facultate. Manea Mănescu a revenit pe prim planul scenei politice, dar răul fusese făcut deja ca rău absolut și ireversibil pentru acel context politic nefericit. După Revoluție, umbra lui Manea Mănescu a plutit mulți ani peste clădirea din Dorobanți, fără a avea efecte deosebite, dar prin natura lucrurilor, politicul n-a mai afectat cumva facultatea de Cibernetică, deși unii politicieni au dorit să se adreseze la sala 2013 studenților ciberneticieni. Unii au și reușit, așa cum a fost Petre Roman sau Mircea Geoamnă.
În al patrulea rând, stagnarea promovărilor din învățământul superior și-a spus cuvântul și asupra structurii catedrei de Cibernetică Economică, unde lectorii cu mare vechime și cu doctorate erau predominanți, din moment ce vreo 15 ani nu s-a făcut nicio promovare pe post de conferențiar, respectiv, profesor universitar. Erau acolo lectori care aveau și 19 ani vechime pe aceeași poziție didactică Totuși, trebuie să remarc că de la cabinetul 2 nu a fost interzisă aducerea de asistenți și promovările pe posturi de lectori. Nu s-a întâmplat așa pe vremea nefericitului Emil Boc care a blocat totul pentru un timp îndelungat, cu efecte dramatice, din moment ce vreo 4-5 ani n-a mai venit niciun tânăr în catedre. Revoluția a dat rezolvare și acestei probleme. Criteriile de promovare, extrem de volatile sau de restrictive de la ministru la ministru, au generat abordări dintre cele mai neașteptate, dar au deschis câmp larg promovărilor care depid numai și numai de fiecare cadru didactic în parte și nu de avize nici politice și nici discreționare.
În al cincilea rând, zbuciumul Facultății de Cibernetică are o natură obiectivă, dată de dinamica tehnologiilor IT&C și a domeniilor ciberneticii și statisticii. Discutam cu un tip arogant de la catedra de matematică din ASE care bagateliza programarea calculatoarelor. I-am solicitat să-mi spună și mie dacă în cursul lui de analiză matematică are introdus un curs despre un nu știu ce descoperit în matematică după 1950. A recunoscut că, nu. I-am arătat că noi la programare în 10 ani am schimbat limbajele FORTRAN și COBOL cu limbajele PASCAL, C, C++ și C#. Am mai discutat și despre ce a însemnat trecerea de la mașinile mecanografice la calculatoarele electronice IBM 360, la calculatoare personale, la lucrul în rețea și la cloud computing. I-am explicat că lucrurile nu se vor opri aici și totul înseamnă multă, multă muncă. La disciplinele de informatică profesorul trebuie să învețe, să lucreze practic pe calculator și după ce stăpânește bine totul, numai după aceea are cum să apară în fața studenților. Calculatorul este cel cu care se verifică totul.
Acum, că se fac 50 de ani de la înființarea Facultății de Cibernetică, Informatică și Statistică Economică, fostă Facultatea de Planificare și Cibernetică Economică, fostă și ea la rândul ei Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, trebuie trecutul privit cu mândrie, prezentul cu detașare și viitorul cu încredere.
(11 martie 2017)
No comments:
Post a Comment