Facultatea de Cibernetică, Informatică și Statistică Economică - CSIE este acolo unde este, adică foarte sus, pentru că tot ce mișcă aici este rezultatul unor autoselecții permanente pe care toți cei care interacționează în CSIE și le impun de bună voie și nesiliți de nimeni.
- Manea Mănescu a fost cel care a definit nivelul de exigență al noii facultăți prin prima secție de Mecanizarea și Automatizarea Calculului Economic în 1965, aducând profesori de mare prestigiu din Politehnică, Universitate și de la Academia RSR și impunând ca probe de admitere matematica și fizica. Punând lângă Catedra de Cibernetică Economică un Centru de Calcul, a reușit să reproducă o structură de învățământ universitar unde învățământul superior era cuplat la cercetarea științifică autentică și la producția efectivă, exact la în marile universități americane.
- Programa de admitere și modul în care au fost definit planurile de învățământ, au impus ca în lumea candidaților care veneau în ASE, să apară o autoselecție generată de complexitatea examenului de admitere cu trei probe distincte, algebră, analiză matematică, respectiv, fizică.
- Numărul de locuri restrâns, comparativ cu toate celelalte secții din ASE, ceea ce genera riscuri imense, căci în vremea comunismului ideia de a glisa după medie nu exista, iar limitările de mișcare în ASE pentru cei respinși la Cibernetică pentru a reveni tot în ASE la a doua sesiune de admitere în septembrie erau dure pentru că peste tot în ASE se dădea o matematică și economie politică sau geografie, nu fizică. Cei ce veneau spre Cibernetică erau de la profilul real, nu prea învățați să memoreze chestii, așa cum era mult prea multe noțiuni din manualele de economie politică bolșevice.
- Știindu-se calitatea foarte bună a candidaților, deci proaspeți boboci la Facultatea de Cibernetică, spiritul lor analitic, pătrunzător și seriozitatea cu care aceștea și-au luat haina de student, chiar profesorii au început procese de autoselecție pentru că dacă veneau să predea discipline specifice ASE, ei conștientizau că aveau în față niște tineri cu totul diferiți de ceilalți studenți din ASE. Spun că am fost martorul unor momente când colegi de-ai mei ceva mai îndrăzneți puneau întrebări la care numai niște profesori documentați, de mare cultură, lipsiți de dogmatism aveau resurse și mobilitate de a se descurca și de a nu ieși șifonați. Au fost și situații în care unii profesori au încetat, din cauza lor să mai continue colaborarea cu Facultatea de Cibernetică. Nu rezistau criteriilor de exigență împusă de facultate în ansamblul ei.
- Implicarea în activitățile de seminarii și de cursuri a computerului, a adus o notă aparte desfășurării proceselor didactice din Facultatea de Cibernetică Economică și a generat acel nivel de autoexigență specific realizărăă de activități fie de succes, fie sub forma unor eșecuri totale și răsunătoare. Și studenții dar mai ales profesorii care doreau implecare totală au mers mai departe, în comparație cu cei care se pierdeau pe parcurs, deși flexibilitatea nu era caracteristica învățământului universitar din țara noastră în vremurile de demult.
- Toate etapele specifice învățământului de cibernetică au fost, sunt și vor fi caracterizate printr-un nivel maxim de transparență, ceea ce a ferit de riscuri inutile calitatea cursurilor, calitatea evaluărilor și calitatea intrării tinerilor absolvenți în catedre pentru a deveni colegii foștilor lor profesori cu câteva luni în urmă. Îmi aduc aminte cu mare plăcere cum se derulau probele de concurs pentru intrarea în Catedra de Informatică Economică, unde cei admiși considerau că furcile caudine din antichitate, erau mici glumițe pentru adormit puștimea, comparativ cu mitralierele care scoteau întrebări mai dureroase decât adevăratele gloanțe, pentru a verifica performanța veritabilă a celor ce băteau la porți. Mulți dintre cei refuzați de noi, erau considerați excelenți la alte împărății.
- Cercetarea științifică studențească din Cibernetică era total diferită de cercetarea științifică care se desfășura în ASE pentru că exista Centrul de Calcul unde studenții erau integrați în echipele de cercetători care își desfășurau activitatea pe bază de contracte pentru rezolvarea de probleme concrete ale platformelor indiustriale din București sau din țară. Lucrările de cercetare prezentate de studenții ciberneticieni erau total diferite și le permiteau acestora să participe cot la cot cu studenții de la alte universități prestigioase din țară și să se întoarcă în Facultate a de Cibernetică Economică cu cununi de lauri ale învingătorilor. Așa s-a întimplat în 1980 cu pat la Conferința Națională a Cercurilor Științifice Studențești de la Iași.
- Meseriile de informatician, cibernetician și de statistician, prin conținutul lor presupuneau niveluri de dificiultate și de implicare deosebite, ceea ce-i făcea pe tinerii absolvenți de liceu să se gândească de șapte ori înainte de a face pasul spre facultatea de Cibernetică. Niciodată nu au fost la admitere 15 candidați pe un loc la această facultate. Ceea ce era extrem de interesant apărea la ultima medie de admitere care era destul de sus, deși la admitere aici se susțineau trei proble, toate ca la facultatea de Computer Science din Politehnică, facultate pe care eu o consider etalon ca performanță și ca tot ce trebuie pentru ceva special. Absolvenții de la Cibernetică, pe lângă o carte de vizită aparte, veneau și cu un bagaj de cunoștințe practice foarte bogat, dat de faptul că mulți dintre profesorii lor proveneau din rândurile celor mai buni specialiști din industrie și din centrele de calcul. Efortul lor de a se acomoda cu cerințele producției, ale băncilor sau din institutele de cercetare erau rezonabile, ceea ce-i făcea să fie extrem de competitivi pe piața muncii, chiar dacă până în 1989 absolvenții erau repartizați în producție, nu plecau de izbeliște ca azi, să nu zic de bejenie prin străini, deși și acolo le merge foarte bine și n-am de ce să-i vait eu pe soft-iștii din West-Europe sau din USA veniți din Cib.A.
Autoselecția este benevolă și nu trebuie tratată ca o discriminare pozitivă, ci ca pe un act conștient prin care absolventul de liceu sau absolventul de facultate îl trăiște și care îi permite să stabilească poziția in și de out în raport cu apartenența la colectivitatea studenților de la Facultatea de Cibernetică, respectiv, la colectivitatea cadrelor didactice vare predau în Facultatea de Cibernetică. Cunoscându-se exigențele , este clar că alegerea nu este ușoară și nici nedureroasă, iar riscurile devin majore dacă resursele de care dispune cel ceface alegerea nu sunt suficiente. Nu există decât o opțiune, aceea de a fi foarte bun în meserie. Altceva nu există. Nu se vorbește de programator slab. Nu se vorbește de cibernetician slab. Este exact ca în chirurgie, unde nu există chirurg slab. Ca și acolo, în zona ciberneticii există numai high level, ca rezultat al proceselor de autoselecție în cascadă. Judecând la rece, Facultatea de Ciberbetică, CSIE mai prescurtat, este unde este pentru că aici operează nenumărate criterii și pârghii de autoselecție. Planurile de învățămând conțin discipline foarte dificile. Profesorii care predau au un nivel aparte de disciplină generat de complexitatea conceptelor pe care le predau. Locurile de muncă obținute după absolvire, deși sunt foarte bine plătite, conțin sarcini pe care numai niște specialiști adevărați vor fi în stare să le ducă la bun sfîrșit.
(18 martie 2017)
No comments:
Post a Comment