În vremurile când erau examene de admitere, după 1989, s-a cuibărit un anumit mod de abordare pentru acest eveniment. Au început să apară materiale speciale dedicate pregătirii celor care doresc să susțină examen de admitere în ASE. Cum disciplinele la care se susțineau examene de admitere erau matematica, economia politică și geografia, evident, cărțile aveau diferite titluri și erau dedicate acestor trei materii de concurs. Îmi amintesc că am avut un absolvent de Informatică Economică orientat pe publicarea de cărți într-o editură a sa. În semn că mă cunoștea, mi-a oferit și mie o carte publicată de editura lui. Erau teste pentru admitere. Ceea ce mi s-a părut important se referea strict la colectivul de autori. Nu vreau să fac comentarii de niciun fel, dar pe vremea comuniștilor bântuiți de oarece principii, o astfel de carte cu astfel de autori n-ar fi apărut în vecii-vecilor, datorită exact din motivele din care s-a înființat târziu ANI. Despre tiraje, despre preț, despre profitul editorului nu vreau să scot o vorbă. Cred că autorii au făcut voluntariat din moment ce apariția lor pe copertă le aducea notorietate, reflectată în altă parte, după principiul unde dai și unde crapă. Dacă nu au fost date la topit exemplarele unor astfel de culegeri de teste, ar fi interesat de văzut cine au fost autorii și care era rolul lor în derularea examenelor de admitere sau în pregătirea candidaților. Dacă cineva ar face o teză de doctorat pe un asemenea subiect și chiar ar studia cu instrumente moderne ale dreptului comunitar, cu siguranță ar ajunge la concluzii absolut originale și nimeni și niciodată n-ar îndrăzni să îl acuze de plagiat pe autor sau pe autoare, pentru că în mod natural, ar ajunge la concluzii fabuloase.
Când a apărut Internetul și s-a implementat un portal al ASE, pentru pregătirea admiterii a fost alocată o secțiune, inclusiv cu o formă de blog, cu elemente de grup de lucru, cu propuneri de subiecte, cu analiză de soluții. Cert este că era creat contextul favorabil asigurării unui nivel de pregătire foarte ridicat, bazat atât pe rețete, cât și pe elemente de creativitate dintre cele mai spectaculoase.
De-a lungul anilor am văzut nenumărate chestii și analizând subiectele de concurs, numai cei care munciseră cu adevărat aveau posibilitatea să ia cel mult nota opt, dar numai cei creativi, care știau un anume ceva special și aveau un mod de gândire bazat pe inspirație și metaforă aveau acel deva pentru cele două puncte până a obține nota zece.
Participând în comisia de contestații, într-un an, mi-am dat seama că numai cei cu har divin avuseseră șansa de a obține note maxime, întrucât în acel an, subiectul de la geografie era în manual ceva la nivel de sub 10 rânduri (ceva despre limanurile maritime și limanurile fluviatile), iar la matematică problema de diferențiere era una dintre cele vreo 16 probleme din manuale, propuse și rezolvate, care se bazau pe niște artificii la care sunt sigur că Pitagora sau Galois ar fi avut mari îndoieli și poticneli. În zilele noastre, când recitatul manualelor nu mai este o problemă, sunt sigur că acele subiecte ar fi considerate banale, căci n-ar fi borba decât de a pune acul de la patefon pe spirele corespuncătoare celor două texte care trebuie doar identificate și reproduse.
Mai sunt și alte aspecte interesante, dar cred că descoperirile arheologice viitoare vor permite ca ipotezele să fie fundamentate pe materiale ce vor fi descoperite ca dovezi de netăgăduit.
(17 martie 2017)
No comments:
Post a Comment