Contestatarii lui EMINESCU

Dintotdeauna a prezentat pentru mine interesul special să văd cum este caracterizat poetul Mihail   EMINESCU. Am întâlnit în timp construcții de forma: poetul nepereche, poetul național, marele poet, poetul de geniu, nemuritorul poet, poetul iubirii, poetul filosof, genialul poet, unicul  EMINESCU și aștept în contuare să întâlnesc alte și ale modalități de a se vorbi despre acesta, pentru că sunt sigur că nu sunt epuizate formele prin care acesta să fie poziționat în paginile Istorilei Literaturii Române, oricine ar scrie o asemenea carte.

Dintre cei ce se apleacă asupra operei lui Mihail EMINESCU îi împart în două categorii:

• o categorie formată din savanți care cu seriozitate se apleacă asupra operei sale și cu noutățile din domeniile în care activează, cu noi instrumente, bazați pe noi descoperiri teoretice, văc creația lui Mihail EMINESCU din noi perspective, ceea ce-l face pe fiecare cititor să devină mai bogat, să înțeleagă sensuri noi, nebănuite ce se descoperă din adâncul gândirii poetului;
• o altă categorie, formată din persoane superficiale, nesăbuite, care doresc efectuarea transferului de notorietate, de la geniul lui Mihail EMINESCU către mediocritățile lor, prin simpla contestare a valorii operei poetului, fie venind cu teorii care minimalizează opera, fie că seamănă îndoieli asupra unor aspecte, fie pur și simplu făcând asocieri aberante dintre perioade nefaste ale vieții poetului și operă, ceea ce le plasează demersurile abjecte spre ținte absolut devoratoare de adevăruri, ceea ce determină concluzii false, dar tulburătoare.

Mai nou, din generația roboțeilor memoratori se desprind persoane de o superficialitate inimaginabil de instabilă, care împrăștie ipoteze halucinante cum că elevii din generală n-ar înțelege poemele lui Mihail EMINESCU sau poveștile lui Ion CREANGĂ sau schițele lui Ion Luca CARAGIALE, toate fiind geniale, pe înțelesul copiilor.

(17 martie 2017)