Ieri 29 martie 2017, pe la ora 17,30 când mă întorceam de la aprozar, m-a lovit o amintire. Era un grangure de la garda Financiară, mare barosan din Vîlcea, care luat de val, s-a apucat să spună că va face dezvăluiri incendiare a doua zi în parlament, unde va arăta ce și cum, cum și ce de se va cutremura universul. În naivitatea mea, l-am crezut și am stat cu ochii pe televizor să văd live grozăvia. A apărut un individ, cu totul schimbat de cât viteazul de o zi mai devreme. parcă era beat. Vorbea incoerent și nu spunea nimic. L-am trimis la origini. Toată lumea a fost dezamăgită. Ieri, în sinea mea cea interioară, mi-au revenit în minte imaginile acelea catastrofale a unui ins de nimic, insipid, banal și grotesc, pus să macine vorbe fără noimă. Au început să mă devoreze temerile legate de ora 18,00 în care urma un anunț important pentru țară. Mi se povestise despre Proclamația Regelui Mihai I către țară de la 23 august 1944, care îi zguduise pe oameni. Nu credeam că cel ce va glăsui la ora 18,00 va avea aceeași rezonanță, dar tot credeam că va fi oarece.
Îmi venise involuntar în gând imaginea cu nefericitul gardist-financiar și persistau în mintea mea bâjbâielile și pauzele respectivului. La început am căutat să mi le alung din gând. Nu am putut. Era o premoniție. Tot discursul de 44 de minute al lui Tudorel Toader a fost o gargară plicticoasă, pe care deontologii o văd ca o lecție de drept încheiată cu 10 secunde când respectivul dă o pildă generoasă. M-am gândit la un ziar în care un comunist viteaz nevoie mare a înlocuit o literă într-un cuvânt pentru care a primit 25 de ani de pârnaie și noroc că l-au scos tot ai lui din pușcărie când s-au instalat la putere după război. Nu i se potrivea acestuia din vremurile noastre că nu este damă, dar cam tot aia a fost. Aveam o mătușă, Dumnezeu s-o odihnească, sunt sigură că ar fi zis pe la ora 18,50:
- Nepoate, i-a luat Dumnezeu mințile, săracul de el!
Am închis televizorul și în minte mi-a apărut o secvență când un boxer de-al nostru făcut knockout în primele secunde ale meciului, era prezentat de crainic drept marele învingător, în timp ce doctorii căutau să vadă dacă mai trăiește. Deontologii de serviciu au inventat un erou, dintr-un om zâmbitor care traversase momente penibile create de propria-i imaginație și de managementul său păgubos.
(30 martie 2016)
No comments:
Post a Comment