Sistemul educațional și suplinitorii

Disprețul arătat de comuniști față de cei care nu produc șuruburi, șaibe, piulițe, cârnați, haine, drumuri, porumb, sfeclă și tot ce înseamnă bunuri materiale, a continuat și după 1990. Numai acest lucru explică starea jalnică a salariilor din învățământ și prigoana îndreptată asupra cercetătorilor științifici care a condus la decimarea a tot ce înseamnă gândire românească autentică și laboratoare. Institutul Cantacuzino este exemplul edificator și consecințele pe termen scurt, mediu, dar mai ales pe termen lung se văd și se vor simți în toată amploarea datorită lipsei vaccinurilor și presiunea exercitată pe bugetul sătre importatori.

Salariile mizere din educație au aut drept consecințe:

- depopularea sistemului de cadre didactice valoroase, cu grade didactice și cu talent pedagogic;

- neatractivitatea manifestată de tinerii absolvenți pentru poziția de profesor de liceu sau de generală;

- intrarea în sistem a celor pentru care munca în domeniile lor de calificare era mult prea grea;

- producerea de completări accidentale cu persoane ce nu au nimic cu educația elevilor;

- creșterea gradului de neomogenitate a celor ce alcătuiesc corpul de cadre didactice;

- orientarea spre slabă calificare pe perioada de activitate a celor care se vor a fi profesori;

- relaxarea criteriilor de evaluare în promovări și de sancționare a actelor de indisciplină;

- predarea de lecții memorate din lipsa înțelegerii a celor expuse de cel care expune.

Examenele de titularizare, examenele de grade și ocolirea acestora prin doctorate în condiții de mediocritate au reflectări dintre cele mai bizare. Faptul că ponderea suplinitorilor a crescut an de an, faptul că notele de doi, de trei sau de patru a celor care concurează spre a fi titularizati sunt alarmant de numeroase, au explicație fundamentală lipsa de atractivitate a salariilor din învățământ. Un suplinitor este de regulă:

- un absolvent de o specialitate care merge să ocupe un post din alt domeniu;

- o persoană care nu a reușit la examenul de titularizare luând o medie ridicolă;

- doar absolvent de studii liceale, care dorește un loc călduț;

- un cadru didactic de calitate care reintră în sistem după o absență îndelungată;

- persoane care din motive personale obiective nu au participat la titularizări;

- cineva care are la bază relații și care dorește să lucreze în unități de renume, deși.

Cunosc situații în care sunt profesori exigenți, celebri, infatuați, care prin facultate nu au strălucit câtuși de puțin, dar sunt și titulari și sunt și încununați cu laurii gradelor didactice, prin și de. Nu aceasta este problema azi, ci necesitatea de a se face o analiză la rece și de a se răspunde la întrebarea de ce?, pentru că numai identificând cauzele lăuntrice ale dezastrului se vor găsi și soluții realiste de rezolvare. Este cert că problema suplinitorilor va fi tot timpul o problemă generată de:

- dinamica structurii programelor de învățământ;

- fluctuațiile care se manifestă la nivelul numărului de elevi;

- imposibilității de a prognoza pe termen mediu cu eroare zero a necesarului de resurse.

Totuși, dacă se vor lua măsurile necesare, din care creșterea salariului dascălilor cam de 5-10 ori pentru a le aduce la nivelul parlamentarilor, este una necesară, decentă și realistă, atunci și criteriile de calitate vor funcționa. Dacă se va menține bălăceala în mocirlă cu toți profesorii plătiți la fel de prost, clar că și acum și peste 5 ani și peste 10 ani și peste 1.000 de ani tot în termenii de azi se va pune problema suplinitorilor. La un salariu de 10.000 lei pentru un învățător și ștacheta trebuie să fie foarte sus. dacă acela va lipi cu bandă adezivă gura elevului sau dacă va fi slab, sancțiunile să fie drastice, încât cel mult să  lucreze ca săpător de șanțuri, evident, lucrurile vor sta cu totul altfel. Așa cum în justiție pensia de serviciu este un stimulent special, în educație, tot la aceleași cote, acesta va fi motor sigur de dezvoltare. Trebuie doar ca cineva să ia inițiativa, fără a uita că banii sunt doar o convenție. Nimeni nu este plătit înainte de a presta munca și se știe că masa banilor trebuie să fie egală cu masa bunurilor existente și a serviciilor prestate. E nevoie doar de un pix și de sânge în instalație cum bine zicea celebrul și olteanul Radu Berceanu.

(16 martie 2017)