Sistemul educațional și fondul clasei

De când mă știu, învățământul tot comunist a rămas, pentru că minciuna este în el la ordinea zilei. Se zice că școala primară e gratuită că părinții nu trebuie să dea bani. Și totuși, pe durata celor opt ani, părinții bagă mâna în buzunar vârtos să alimenteze tot felul de cheltuieli, care mai de care mai bine justificate de jefuitori, care se autointitulează administratori de fonduri, fie că sunt dintre părinții șmecheri, fie dintre dascălii hrăpăreți. N-am s-o uit pe învățătoarea maea Maria D. care a colectat câte doi lei să ne cumpere ea caiete speciale de citire și a dispărut cu banii, adică cu 60 de lei.

Acum mă voi ocupa de fondul clasei. Fondul clasei se contituie din sume fixe stabilite după algoritmi numai de o mână de șmecheri știuți, sume pe care părinții elevilor trebuie să le dea, nu să le ofere. Nu este vorba de ceva benevol, ci obligatoriu, căci se formează un grup de presiune, de convingere a celorlalți. Se supune la vot și banii trebuie dați. Inițial, se zice că banii se cheltuies pe lucruri absolut necesare, că vor exista bonuri, facturi, adică acte justificative. În timp peste 70% acte ioc. 

Banii din fondul clasei sunt folosiți pentru achiziționarea de:

- perdele la clasă, căci cele existente nu sunt reprezentative;

- draperii pentru a-i feri pe elevi de soarele dogoritor la iernii;

- învelitori pentru bănci pentru a proteja hainele elevilor;

- crete colorate și markere de scris pentru orele de biologie, geometrie și fizică;

- videoproiector propriu clasei pentru a face învățământ modern;

- hârtie igienică multistrat, parfumată și mătăsoasă;

- materiale necesare curățeniei săptămânale generale a clasei;

- diferite cadouri pentru profesori de Crăciun, în martie sau zile aniversare;

- servicii cu ocazia organizării de serbări ale clasei.

Chestia cu perdelele este interesează, căci din comunism se păstrează conceptul de reciclare prin interschimb. Adică se zice că se cumpără, dar de fapt învățătorii interschimbă între ei la început de an și în acest fel, legea conservării materiei capătă o formă concretă, generalizabilă, deși bietul Antoine Lavoisier, cel ghilotinat în 8 mai 1794, a zis că este lege universală.

În opinia mea:

- se impune legalizarea acestui fond al clasei și stabilirea modului de utilizare;

- eliminarea mitului de învățământ gratuit, căci în realitate nu este așa;

- fondul clasei este un business profitabil, dar nu pentru elevi.

Oricum, fondul clasei diferă de la zonă la zonă, de la structura profesională a păritnților de elevi din clase. Pe vremea comnusmului, una era fondul clasei unde părinții erau proletarieni și alta este acum fondul clasei în democrația originală cu despoți înțelepți unde puștimea umblă îmbrăcată în Prada, Boss, Nine West, Tommy Hilfiger, Chanel, Dior, Karl Lagerfeld, Giorgio Armani, Yves Saint-Laurent, Bugatti, Cesare Paciotti, Diana Gallesi, Dolce & Gabbana, Escada, Elisabetta Franchi, Freeman T. Porter sau telefoanele lor sunt placate cu platină și au și câte un banal diamănțel. Karl Lagerfeld, Giorgio Armani, Yves Saint-Laurent, Bugatti, Cesare Paciotti, Diana Gallesi, Dolce & Gabbana, Escada, Elisabetta Franchi, Freeman T. Porter. Vai de sărăntocii care nimeresc întâmplător într-o astfel de clasă, pentru că sunt izolați imediat și singuri trebuie să-și ia tălpășița.

Despre fondul clasei se va vorbi mult și bine, vor ridica oamenii din umeri, iar directorii de școli vor invoca faptul că nu este problema lor, ci inițiativele părinților plini de entuziasm și optimism, n-au cum să fie stopate, din moment ce contribuie la bunul mers al școlii.

(20 martie 2017)