Așgreși fundamental acum când se împlinesc 50 de ani de Cibernetică Economică, dacă n-aș scrie despre începutul începuturilor, începuturi care se leagă indisolubil de numele profesorului Constantin DANCIU.
Mugurele informaticii economice, Secția de Mecanizare și Automatizare a Calculului Economic s-a format pe tulpina Facultății de Economie Politică din cadrul ISEP V.I. Lenin, căci așa a stat scris pe clădirea din Piața Romană nr. 6 sector 1 București ani și ani. În iarna anului 1965 pornea la drum prima grupă de studenți selectați după notele de la proba de matematică de la admiterea din vara-toamna anului universitar 1964-1965, studenți care fuseseră de acord să urmeze cursurile unei noi specializări, cea de Mecanizare, după ce o serie de profesori le-a explicat ce și cum în detaliu. Următorii boboci de atunci au și absolvit ca prima promoție de Mecanizare și Automatizare a Calculului Economic a facultății de Calcul Economic și Cibernetică Economică:
Apostol Constantin-Gelu
Bajenaru Filofteia
Borocan Petre
Brodeala Alexandru
Bruss Alexandra
Caramalis Cristina
Cofman Liliana
Dan-Frunzescu Gertrude Denise
Glodeanu Mariana
Grigore Elena
Hirtu Constantin
Lepadatu Octavian
Manea Nicolae
Mihai Jana
Mucheci Petra
Nica Petre
Nicolae Ion
Oprisan Maria Mimi Doina
Panduru Marius
Pelaghe Margareta
Radulescu Emil
Rosca Valer
Stacescu Vasilica
Surugiu Nicolae
Tsaganea H. Costel Doru.
Dacă este analizat contextul, este ușor de înțeles de ce această tânără secție s-a format în facultatea de Economie Politică. Așa cum l-am cunoscut mai târziu pe profesorul Constantin DANCIU, prin vastitatea cunoștințelor sale, prin modernismul abordărilor și mai ales prin formația sa ca economist, era singurul apt să înțeleagă adevăratul mers al istoriei, într-o lume bântuită de nălucile unui dogmatism dus până la obscenitate, unde elefantul cel mai mare era elefantul sovietic, unde chiar se credea că puiul de găină s- făcut prin Urali doar din albuș, așa cum ziarul cu bulină roșie al lui Ion Cristoiu 50 de ani mai târziu susținea aberația că o găină a născut pui vii și cum un dicționar tradus din limba rusă avea un articol cum că cibernetica este o știință reacționară.
profesorul Constantin DANCIU era un om așezat, cu vorbă caldă și preda planificarea. Era și decan al Facultății de Economie Politică, cu un cabinet undeva în clădirea din Romană de sub sala 1 de cectură a Bibiotecii ASE, la parter, cu un hol groaznic de întunecos. Pe vremurile acelea, deschiderile de an universwitar erau un pic mai spectaculoase, dar fără preoți și tămâie, fără discursuri în limbă de lemn, pentru că erau mulți studenți ceva mai copți care proveneau din clasa muncitoare și la ei nu ținea cu gargara. decanul Constantin DANCIU avea alocuțiuni scurte și-i lăsa pe alții să se dezlănțuie. Când s-a format facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică și până în 1978 îl întâlneam foarte rar pe profesor. După unirea Ciberneticii cu Planificarea și constituirea facultății de Planificare și Cibernetică Economică, despre care am scris mult mai multe, am avut ocazia să-l întâlnesc pe profesorul Constantin DANCIU, care nu se sfia să-și exprime nemulțumirea despre modul îngust în care se înțelegea știința planificării și riscurile de a vedea planul național ca o construcție anchilozată, ceea ce m-a determinat de fapt să-mi pun și eu mii de întrebări, dar mai ales să-mi dau răspunsuri, mai ales legate de caracterul aleator al variabilelor cu care se definesc un plan anual sau un plan cincinal. Lumea a făcut și face confuzii între variabilele aleatoare și datul cu zarul. În opinia mea, producția unei fabrici este o variabilă aleatoare, dar nu în sensul de a da cu zarul. Una este să dai cu zarul și alta este să definești un interval și nivelul producției să fie o variabilă aleatoare ale cărei valori se încadrează 100% în acel interval. Adică ne propunem să facem zilnic 100 de tractoare. Producem cel puțin 80 de tractoare și niciodată mai puține, respectiv, producece, cel mult 120 și niciodată mai multe că n-avem ce face cu ele. Faptul că azi producem 105, mâine producem 99, poimâine producem 107, eu zic că producția zilnică este o variabilă aleatoare și dacă avem pasiuni bolnăvicioase, calculăm și o medie și să zicem că iese că luna aceasta am făcut 102,7 tractoare. De fapt n-am făcut niciunul că fabrica de la Brașov s-a ales pde ea, dar vorba vine, că am făcut.
Profesorul Constantin DANCIU a fost și președinte al Asociației Filateliștilor din România și eu filatelist fiind, am discutat de multe ori și chiar m-a ajutat să cumpăr niște timbre mai rare. După pensionare, l-am întâlnit pe profesorul Constantin DANCIU, primul meu decan, prin Piața Amzei. Era neschimbat. Am discutat de fiecare dată și de fiecare dată ne-am despărțit cu speranța unei alte revederi.
(30 martie 2017)
No comments:
Post a Comment