Dintr-o scârbă ancestrală, cu miros de mocirlă pestilențială, pe fondul unor tenebroase, abjecte și uricioase demersuri ale lor, am reușit să descifrez elemente care m-au făcut să mă poziționez în așa fel încât să nu le zic pe nume, ci să-i identific cu niște litere, așa cum geometria face cu colțurile unor figuri sau corpuri perfecte în felul lor, tocmai pentru a marca goliciunea acelor inși.
X mi-ar fi plăcut să fie un fizician celebru care trece spre filosofie așa cum au făcut unii din marii săi înaintași, care și-au găsit autodepășirea din știința exactă a fenomenelor cu forțe și corpuri în mișcare. Dar n-a făcut-o baletând spre istorie unde a avut neinspirația să scrie despre cum unii și alții au urinat, ca și cum trecutul acestui popor nu are măreție, glorie și eroi. Ce urât din partea lui!
Y face pe moralistul și uită că la un moment dat s-a făcut preș, cerând clemență unuia care oricum nu i-o acorda, deși subiectul cu pricina eu îl știa foarte bine. Lipsa demnității și mai ales dorința de a fi ceea ce nu era să fie, l-a făcut să creadă că se va trece peste exact ceea ce nu era de trecut, din moment ce bulgărele se prăvălea cu o viteză amețitoare.
Z nu mi-a plăcut din cauza vocii tunătoare, dar de detestat, l-am detestat în clipa în care l-am auzit zicând despre lipsa dinților din gura unor năpăstuiți de soartă, cu drept de opinie. Să nu uite nimeni că lui i se destăinuia alt ins demn de mila supremă, că sistemul educațional de la noi formează tâmpiți. Nu vreau să scriu detalii despre Povestea poveștilor în ediție poliglotă și nici de cartea Istoria culturală de David Friedman publicată la el în 2006.
U ajunsese să-mi placă prin cărțile cristal, frumos scrise și bine argumentate. Chiar mă gândeam să-l așez în galeria unor filosofi pe care i-am citit de-a lungul anilor. El s-a prăbușit de pe piedestal pentru că în clipa când pe OTV se transmitea înmormântarea lui Adran Păunescu, el, filosoful, pe programul TVR2 se dezlănțuise asupra poetului condus în acele clipe pe ultimul drum. N-am cum să respect un om care n-a așteptat cele 40 de zile cât sufletul se chinuie aici pe pământ.
Mai am niște litere despre care să scriu și o voi face, căci vreau să deșert sacul și să găsesc puterea de a merge mai departe, căci a păstra în mine toate lucrurile care m-au făcut să trimit în zone întunecoase nițte inși, nu mă vort ajuta prea mult să merg mai departe, să devin vesel și sigur pe mine.
(08 martie 2017)
No comments:
Post a Comment