De ce s-a prăbușit școala românească după 1989?

Școala românească înainte de 1989 însemna:
- sistem centralizat comunist,
- număr de ore fix pe săptămână,
- profesori înrolați politic,
- organizație de pionieri,
- disciplină comunistă,
- sistem de notare comunist,
- obligativitatea frecvenței,
- obligații cât cuprinde,
- drepturi la limită,

- reguli stricte la angajarea în muncă,
- conducerea de către partid.

După 22 Decembrie 1989 o dată cu venirea democrației în România și școala a suferit o serie de  transformări, din care enumer aici:

- apariția grevelor la profesori și la elevi,

- dezvoltarea învățământului privat,

- apariția pieței muncii,

- schimbarea criteriilor la angajare,

- au apărut drepturile elevilor,

- a dispărut organizația de pionieri,

- profesorii au și ei drepturile lor,

- s-au dezvoltat manualele alternative,

- cererea și oferta și-a făcut loc peste tot,

- s-au diversificat tipurile de licee,

- admiterea se face centralizat,

- examenul de bac se face centralizat,

- au apărut analfabeții funcționali,

- a crescut la cote alarmante abandonul școlar,

- se câștigă mulți bani din munci care nu presupun studii,

- numărul orelor pe săptămână a scăzut,

- oamenii au drept să facă și servici și școală.

Toate modificările au interpretări originale, mioritice, ceea ce au dus la scăderea calității actului educațional, căci oamenii au alte obiective, decât cele de a învăța, de a obține note mari, căci există munci de unde se câștigă foarte bine fără a avea specializări înalte. Faptul că în educație provizoratul prin suplinitori depășește 30% din personalul didactic, arată că preocuparea pentru calitate are cote minime acum. Scandalurile care se țin lanț în zona doctoratelor, arată că școala românească nu este în stare să-și gestioneze calitatea actului educațional.  Inexistența criteriilor de ierarhizare valorică reală a școlilor și a profesorilor au dus în derizoriu actul educațional.

(17 iunie 2023)