Eu și verightele

Când m-am căsătorit am preferat modelul de verighetă plată, dar foarte lată, cum văzusem la niște actori de cinema pe coperta unei reviste CINEM din anii aceea. Fiind foarte lată, când mă spălam pe mâini cu săpun rămânea săpun pe sub verighetă, chiar dacă mă clăteam foarte bine pe mâini cu apă. Chiar aveam rană sub verighetă. Am hotărât să nu o mai porta. Au fost mulți ani când nu am mai purtat verighetă. Nu aveam curajul să mă gândesc să cumpăr o verighetă căci mă gândeam că este foarte scumpă. Când am strâns suficienți bani, am mers la magazinul Unirea și am ales două verighete din aur alb. Am avut surpriza ză mi se ceară un preț cam de 20 de ori mai mic decât cel la care eu mă gândisem. Am plătit verighetele și ni le-am pus în degete, eu și soția mea.

După un timp, mi-a dat seama că am niște zgârieturi pe față. Mi s-a părut suspect și la o analiză mai atentă am văzut că verighetele aveau niște margini care-mi provocau sistematic acele răni.

Le-am scos din degete și eu și soția și am mers la magazinul CELLINI din mall Vitan. Acolo am găsit verighete din aur alb, ceva mai scumpe decât cele luate de la magazinul din Unirea, dar care nu mai produceau zgârieturi pe obraji. Le am și acum. Am adăugat la ea și o verighetă de aur galben când am făcut 50 de ani de la căsătorie și nepoata mi-a pus în deget acea verighetă de aur galben, iar soției i-a pus nepotul în deget verigheta de aur galben.

Acum merg prin diferite magazine și văd marea diversitate a verighetelor pentru toate gusturile și pentru toate buzunarele și mă minunez, căci pe vremea tinereții mele nu era așa. Era mare sărăcie și presupunea să mergi la cooperativa de bijuterii cu aurul tău, ceea ce era foarte greu de procurat, prin mica publicitate.


(12 mai 2023)