Americanii și bătrânii lor

În România și la 100 de ani, omul se simte tânăr. O trăiesc pe pielea mea, pentru că la 70 de ani ai mei:

- niciodată nu s-a oferit careva în autobuz să-mi ofere un scaun, nu c-aș fi avut nevoie, dar gestul contează,

- tinerii îi privesc cu ură pe pensionari, peste tot, mai ales acum că a crescut punctul de pensie cu 10%,

- la telefonul de la 112, când aud că ești trecut de 65 de ani, ești sortit să crăpi și am dovada cu înscrisuri,

- mi s-a spus în față că alții așteaptă la rând să promoveze, iar boșorogii să stea dracului să-și plimbe nepoții,

- am auzit pe un porc de politician că m-a făcut asistat social, de parcă n-aș fi plătit 42 de ani CAS la greu, că am avut și salariu baban și contracte babane.

Întâmplarea a făcut să am ocazia să merg în Caanyon unde pentru a mă mișca de colo-colo sunt niște linii de autobuz, albastă, roșie și portocalie. Acolo sunt și locuri pentru seniors și disabilities. Când am urcat în autobuze, căci a trebuit să fac asta la Mather Point de mai multe ori, nu că am fost invitat, aproape am fost obligat de ceilalți călători să stau jos pe unul din locurile acelea. Nu simțeam nevoia, căci drumul era maximum de 10- 15 minute, nu ca în 133 la București drum de 45 minute sau în metrou, drum de 30 minute sau în 781 drum de 50 de minute. Pentru prima dată m-am simțit bătrân, ceea ce este de-a dreptul nasol. Când am intrat în detalii, am văzut că aceasta este o formă de respect. Am mai văzut eu multe la viața mea despre americani și relația dintre tinerii lor și bătrânii lor. Niște americani nativi m-au asigurat că ei nu-i aruncă pe bătrânii lor la gunoi așa cum fac românii și mai ales nu-i disprețuiesc așa cum tot românii o fac, așteptându-i să  crape pentru a le lua bruma de agoniseală, chiar dacă sunt străini sau chiar dacă sunt proprii lor copii, nemaivorbind de rudele celor care nu au avut copii. Trebuie să mulțumesc românilor copii, românilor tineri, dar și românilor maturi, că fac tot posibilul să mă simt veșnic tânăr.

În concluzie: diferența de atitudine este și va fi de-a pururi, căci educația unui popor vine din adâncul rădăcinilor lui și nu din cer. La noi, comunismul a tăiat rădăcinile și copacul nu dă speranțe să se revigoreze cumva. 

(04 iulie 2018)