Mă așteptam...

La auzirea știrii cutremurătoare referitoare la cele peste 80 de victime din care 27 copii, ale atacului chimic cu gazul sarin din Syria, provincia Idlib, mă așteptam ca:

• guvernul Sorin GRINDEANU să-și exprime compasiunea față de victime și solicite ONU și marilor puteri să intervină astfel încât astfel de nenorociri să nu se mai întâmple;
• prezidentul Klaus IOHANNIS să arate poziția țării noastre care luptă pentru pace, pentru interzicerea cu desăvârșire a armelor chimice și condamnă pe toți cei ce le folosesc;
• Crucea Roșie din România să contacteze Crucea Roșie Internațională astfel încât ajutoare de 1.000.000$ să ajungă la victimele atacului cu gazul sarin din Syria;
• țara noastră să se ofere cu vreo 5 specialiști în neutralizarea armelor chimice și înlăturarea efectelor acestora, cu echipamente și materiale, prin intermediul Crucii Roșii Internaționale, alăturându-se astfel eforturilor intyernaționale de a-i ajuta pe sinistrați.

Multe mă mai așteptam, dar n-a fost să fie, pentru că sunt un tip învechit, care nu ține pasul cu istoria, care vede lucrurile altfel și care crede că omenirea mai are încă resurse de a trăi frumos și în armonie. Unele dintre cele la care mă așteptam s-or fi produs, dar nu le știu eu. Voi fi bucuros să știu că așa a fost.  Eu mă privesc în oglindă să văd dacă sunt Brad PITT, pentru a mă comportan ca un star, pentru a visa la un domeniu de milioane în Franța sau la apariții sofisticate sau la atitudinii tranșante din filmele de acțiune. Cum lucrurile nu stau așa, rămân pe poziția mea de om mic, umil și sărac, care își vede lungul nasului și-și știe puterile slabe mai ales după cele întâmplate pe 6 februarie 2017.

(09 aprilie 2017)