Țara noastră este o economie de subproducție, adică tot ce se produce:
- de calitate,
- cu gust,
- la preț bun,
- când trebuie,
se vinde ca pâinea caldă.
Falimentele se explică numai prin:
- dispreț față de client;
- deteriorarea progresivă a calității;
- prețuri nesimțite;
- timpi de așteptare;
- aroganță;
- clientul este furat pe față;
- neprofesionalism;
- concurență nejustificată pe metru pătrat.
Am în mahala unspațiu care a falimentat în doi ani de nenumărate ori, unul fiind chiar al unei foste vedete Tv.
Prima dată era restaurant care prepara raci de Dunăre. Taman când m-am pregătit sufletește, am intrat, avea de toate, numai raci, nu.
A doua oară, era acolo restaurant cu specific libanez și cartofii erau reîncăplziți, nu aveau iaurt cu mentă și salata de vinete avea cpji arse cât cuprinde.
A treia oară avea acolo vedeta ceva cu preparate tradiționale. Trecând pe acolo am văzut un nene care punea pe un grătar mititei și fleici. Avea șorțul atât de jegos. ămncât de afară fiind era să dau la boboci. N-am văzut acolo pe nimeni. Revelionul avea un preț de 6 stele, dar restaurantul e de mahala.
Acum este ceva cu specific indian și scrie că ei își rezervă dreptul de a-i selecta pe clienți. Despre ce clienți o fi vorba nu știu, că acolo toate mesele sunt goale.
Am constatat că acea clădire nu are noroc, pentru că norocuil îl dau oamenii, adică:
- mâncăruri proaspete;
- prețuri generoase;
- fripturi babane;
- personal curat;
o publicitate agresivă, dar cu creier;
- multe bonusuri;
- premii de fidelitate.
Să se vadă că măcar la început clientul este în mare avantaj, până se formează vadul. Chiar și La mama din Piața Decebal s-a închis, tot pe motiv de carențe grave și dacă cineva vrea, dezvolt subiectul, că am cu ce.
(16 aprilie 2017)
-
No comments:
Post a Comment