Managementul tâmpit

Managementul tâmpit este cam ce se întâmplă pe la noi cu un succes nebun, adică unde lucrurile nu merg chiar de loc. Managementul tâmpit are următoarele caracteristici:

- obiectivul inițial diferă fundamental de obiectivul final;

- modificările în materiale, activități și durate sunt la ordinea zilei;

- nu răspunde nimeni de nimic;

- planificarea este numai în visele unor șefi din birou;

- răspunderea ierarhică este scurtcircuitată;

- angajații fără sarcini mișună peste tot;

- nu știe dreapta ce face stânga;

- pentru orice nerealizare există motive și nu vinovați;

- furtul de materiale, echipamente și energie este natural;

- întârzâierile sunt a doua natură;

- nu există nici standarde, nici norme, nici calitate;

- totul este la voia întâmplării;

- șefii se schimbă mai ceva ca șosetele la mineri.

Cine este bântuit de curiozități bolnăvicioase, va vedea că la autostrăzi managementul este un management tâmpit.  Și la construirea de pasaje de trecere ca acela de la Berceni este tot un management tâmpit. Nu știu dacă există un colțișor unde să nu se întâlnească un management tâmpit, dar de multe ori acela este nu un , ci un management prea tâmpit. Mi-am verificat teoria și am toate motivele să o generalizez când am văzut la anveloparea blocului meu pe bani și de la primărie dar și de la UE. Ceea ce s-a întâmplat s-a încadrat perfect în ceea ce duupă îndelungi cercetări mai mult sau mai puțin științifice am reunit în conceptul de management tâmpit. Astfel:

- durata a fost de 9 luni, ca o naștere;

- s-au produs distrugeri ale elementelor deja existente;

- tăblăria este pusă în dorul lelii;

- culorile sunt fără gust;

- la bază nu există niște elemente de tablă;

- nu se mai deschid geamurile;

- muncitorii erau numai după ciugulit în particular;

- slaba calificare era la ea acasă;

- închiderea balconului cu termopan a fost o calamitate:

- au fost încurcate geamurile și la etaj erau munți de ferestre;

- lipsesc finisajele de după spumare;

- muncitorii se schimbau prea des;

- unii își furau sculele celorlalți;

- cât a fost vara nu s-a lucrat cu săptămânile.

Managementul tâmpit se bazează pe:

- fragmentări;

- tratări incomplete;

- pasări de sarcini și responsabilități;

- abordări în dorul lelii.

Dacă se ia problema cu transplantul de plămâni, în cazul în care proiectul și managementul de proiect ar fi fost făcute ca la carte, clar că azi nu mai era această problemă, cum nici problema blocării din 2016 nu a fost ha soluție, vorba unei pirande bătrâne. Să rememorăm proiecte care după inaugurare nu sunt operaționale și zac în părăsire ca niște hoituri gata să intre în putrefacție. Lângă Biblioteca Națională e o clădire roșie, prin unități bugetare zac utilaje în cutii, deși au costat milioane și tot așa. Numai managementul tâmpit este sursa tuturor necazurilor, dar acesta nu are cum să fie depășit atât timp cât răul nu este stârpit din rădăcină. Am soluția.

(11 aprilie 2017)