Arta de a recunoaște gunoaiele de oameni

În mod cu totul nejustificat, gunoaiele de oameni se confuundă cu cei șmecheri, descurcăreți, tupeiști sau prost-crescuți. Gunoaiele sunt cele care ar reprezenta aceste tipologii, numai că sunt cu tușe foarte îngroșate, caricaturale chiar.

Cel care îți taie calea riscant, fără semnalizeze nu este șofer sportiv, ci este un gunoi.

Cel care claxonează ca disperatul, fără rost, nu este un grăbit, ci este un gunoi.

Cel care zice că doar se informează la un ghișeu, dar de fapt trece să-și rezolve problemele, nu este un isteț sau un descircăreț, ci este un gunoi.

Cel care își face dreptate singur cu pumnii în stradă sau în trafic nu este un forțos, ci este un gunoi.

Gunoiul de om se cunoaște după:

- gesturile rapizi și violente;

- vorba repezită și răstită;

- vocabularul limitat la înjurături;

- concordanța dintre vorbe și gesturi;

- tendința de a se impune prin ton ridicat;

- vorbele grele adresate celor apropiați;

- tendința de a scoate profit din orice;

- vânzarea durerii și suferinței la preț mare;

- lipsa unui trecut cert și luminos;

- privirea întunecată și distribuită neuniform;

- faptul că nu privește direct în ochi;

- siguranța de sine suspect de mare.

Nu este necesar decât o dată să aibă omul cu un gunoi, pentru că filmează toate elementele care să-l facă pe acesta să se ferească pentru totdeauna. Un gunoi de om concentrează toate defectele astfel încât cel ce le are se va diferenția de oricare altă tipologie rapid și fără probabilitatea de a greși. Arta de a recunoaște gunoaiele de oameni nu necesită nici fler, nici experiență, nici talente deosebite, pentru că această tipologie concentrează chintesența tuturor defectelor posibile și numai cine nu vrea nu-i identifică. Cu timpul se va vedea că oamenii gunoaie au mirosurile gunoaielor care fermentează.

(15 aprilie 2017)