Observ la televizor mai ales în momente speciale aceleași figuri de 27 de ani. Mă refer la liderii de sindicat. Prea puține au fost fluctuațiile în timp. Unii care au plecat din sindicat au ajuns foarte bine. Victor CIORBEA din lider de sindicat a devenit primarul capitalei, apoi premier în timpul CDR. Miron MITREA din lider de sindicat a devenit politician și mai apoi ministru, ca mult mai târziu să facă pușcărie. Cătălin CROITORU din lider de sindicat a ajuns parlamentar și am înțeles că și el a avut probleme cu legea.
Sunt alți lideri de sindicat cu vechime foarte mare, așa sunt Dumitru COSTIN; Anton HADER, Vasile MARICA, Bogdan HOSSU, dar mai sunt și alții.
Ceea ce știu sigur este legat de faptul că n-am văzut capacitatea de mobilizare a liderilor de sindicat pentru a obține niște rezultate concrete de la guvernanți. Sindicatele sunt fără putere din motive necunoscute mie. Demonstrație este clară și se obține rapid din moment ce în nicio piață nu am văzut 200.000 de sindicaliști să iasă să ceară ceva, nu neapărat un 0,00001% creștere de nu știu ce, în condițiile în care forța de muncă a luat-o rău de tot în jos.
Eternitatea șefilor de sindicat face ca realitățile să fie altele decât cele perceăute de aceștia și moliciunea dată de confortul cotidian și ruginit să facă lucrurile să fie înțepenite. Eu mă așteptam ca sindicatele să fie motor de dezvoltare și de creștere a calității vieții muncitorilor care plătesc cotizație, car lucrurile nu stau chiar așa. Ele merg în urma oferteleor venite de la guvernanți, când în realitate ei ar trebui prin acțiuni să fie avangarda.
Am urmărit zilele acestea stereotipiile și lucrurile extrem de generale enunțate de ele atunci când vorbesc despre legea salarizării unice. Acum în era informatizării lucrurile arată cu totul altfel. Teoriile moderne despre economia reală spun altceva și salariile au resurse de a crește nu de 3 ori, ci de 10 ori, dar pentru aceasta sindicatele trebuie să arate cum, căci forța de muncă la ele se găsește. Eternitatea pe funcție este o povară, atât de plăcită încât colegul Atlas, cel cu pământul în cârcă se simte destul de confortabil, chestie care se potrivește de minune liderilor de sindicat, cei care duc și ei pietroaie simultan cu Sisif, băiatul acela de la mine din mahala, când se stricp scările rulante din mall și trebuie să urce 3 etaje, vai de capul lui...
(08 aprilie 2017)
No comments:
Post a Comment