Părinți nebuni

Am văzut părinți care exagerează în relația lor cu copiii, în ideia că:

- le cer să ia numai 10 la școală;

- vor să învețe un instrument;

- îi obligă să fie campioni;

- le organizează showuri de soliști;

- îi chinuie cu modelingul;

- le definesc profesiile de la 3-4 anișori;

- îi încotoșmănesc aiurea;

- îi îndoapă cu medicamente;

- le impun regimuri draconice.

Acum am văzut și părinți absurzi, însă culmea la ceea ce am văzut este aceea că există și părinți nebuni, care vor să facă odraslele lor tot ceea ce ei nu au fost în stare să facă datorită:

- mediocrității;

- lipsei de talent;

- prostiei;

- lenei;

- mediului.

Numai așa se explică faptul că unii părinți ignoră zicerea cu mai bine un măgar sănătos decât un savant ofticos sau cealaltă zicere mai bine coada frunții, decât fruntea cozii. Am văzut mulți părinți care își fac copiii acrobați ca și ei, ceea ce nu este chiar o exagerare, că și alții își fac copiii avocați așa cum sunt ei, alții îi duc să urmeze matematica, așa cum fac ei ca matematicieni. Sunt însă unii care-și torturează copilașii să-i facă culturiști de la 5 ani, să facă flotări și alte exerciții grele de la 3-6 ani, iar ații le forțează norocul scoțând CD-uri și organizând showuri cu micuții. Nu vreau să scriu de inconștienții care-și urcă copilașii pe creastă de munte în toiul iernii, cu pericole de avalanșe. Trebuie făcut ceva pentru a identifica și trata nebunia acestor părinți în spitale și în cîmăși de forță. Urgent!

(26 aprilie 2017)