CSIE'50 - Afrodita IORGULESCU, profesoara

Despre Afrodita IORGULESCU ar curge râuri de cerneală dacă cineva ar vrea să scrie o cronică romanțată și detaliată a vieții unei femei de știință, dar eu nu am un asemenea obiectiv.

Nu vreau să scriu despre Afrodita IORGULESCU cea care a intrat iîn ASE cu ecusonul de GOLAN din Piața Universității pentru că las istoria să facă acest lucru.

Nu vreau să scriu despre Afrodita IORGULESCU cea care a avut intervenții de-a dreptul șocante în ședințe de catedre de dinainte de 1989, răsturnând momente care se anunțau frumoase scoțând gunoiul de sub covor.

Nu vreau să scriu despre Afrodita IORGULESCU cea care a a fost și lider de sindicat cu poziții interesante dar prin care a iritat pe cei ce au ales-o și au schimbat-o rapid.

Nu vreau să scriu despre Afrodita IORGULESCU cea care a intrat în coliziune prin modul ei corect de a pune probleme cu mmulte mărimi, de nu i-a fost prea bine mulți ani după aceea, deși lumea pe la colțuri o admira chiar și cu voce tare.

Nu vreau să scriu despre Afrodita IORGULESCU cea care a a scris și publicat lucrări de matematică valoroase, pentru că niciodată elementul valoric nu răzbate, ci numai mediocritatea zgomotoasă își croiește loc triumfătoare.

Vreau să scriu despre Afrodita IORGULESCU cea care a reușit performanța de a-l înfrunta pe Manea MĂNESCU, de toată lumea a rămas interzisă. Era o ședință de catedră ad-hoc, prilejuită de susținerea unui referat al unui doctorand de-al lui Manea MĂNESCU, exact în perioada în care Manea MĂNESCU era cocoțat în cel mai înalt punct al carierei sale politice. Gurile rele ziceau că-i ajunsese MM-ului la urechi cum că doctoranzii lui erau cam ermetici și ocoleau catedra cu prezentarea referatelor. Cum el, în calitate de conductor de doctorate nu dorea să se bârfească despre el pe la spate, mai ales legat de nerespectarea de proceduri, l-a trimis pe acel x, un barosan al momentului să-și prezinte opera, adică un referat, în cușca cu lei. Decența impunea ca acolo să fie și conducătorul de doctorat, să roșească și el pentru inepțiile susținute de doctoranzi. N-a fost să fie. Șeful de catedră l-a prezentat pe acel Ne de la DCS, bineînțeles că Ne nu era portar acolo. A început doctorandul Ne să glăsuiască, destul de sigur pe el și ușor arogant. Numai că asistenta Afrodita IORGULESCU, cu vocea cam pițigăiată a zis:

- Dar conducătorul unde este?

S-a făcut liniște. Șeful de catedră a încercat să zică ceva, dar Afrodita IORGULESCU a zis:

- Nu e deloc normal.

Atunci, șeful de catedră s-a dus cu doctorandul și au stat de vorbă cu MM. Acesta era la CC la o discuție cu Nicolae CEAUȘESCU și nu avea cum să vină. Așa că acel referat nu s-a mai susținut atunci. Nu-mi amintesc să mai fi fost catedra chemată la astfel de susțineri cu doctoranzi ai lui MM. Se continua tradiția susținerilor cu ușile închise...

Multă lume a crezut că acela a fost momentul în care Afrodita IORGULESCU, asistentă universitară și-a semnat sfârșitul. N-a fost așa că toți aveam sfârșitul semnat, întrucât șefii noștri nu s-au sinchisit până la Revoluție să ne promoveze. Asistenta universitară Afrodita IORGULESCU a devenit după mulți ani profesoară universitară, dar modul ei de a fi direct, fără ocolișuri nu i-au adus prea multe bucurii într-o lume mocirloasă, sulfuroasă, înfundată în micimi de tot felul.
Afrodita IORGULESCU, profesoara este în felul ei un simbol al justițiarului solitar cu spirit de sacrificiu pentru un adevăr absolut.

Respect, Afrodita IORGULESCU!

(12 aprilie 2017)