Acum Marine Le Pen este în cursa prezidențială în al doilea tur de scrutin din Franța. Unii analiști fac greșeala de o compara pe acesta cu Donald Trump. Este adevărat faptul că amândoi au candidat la președinție, atât și nimic mai mult. Trump nu fusese în politică președinte de partid, în timp ce Le Pen este. Mai mult, USA nu e Franța și nici invers, ca populație, ca sistem de alegeri și din multe alte puncte de vedere pe care nu le mai enumăr aici.
Analiștii ar trebui să ia în calcul alți parametri, gândindu-ne la BREXIT mai curând decât la îndepărtata și prospera Americă a lui Trump.
Europa este acum frământată teribil de mult și are atâtea probleme încât comportamentul alegătorilor francezi nu are nimic din tradiționalismul de odinioară. Spre deosebire de Anglia, Franța a avut câștiguri importante ca membră a UE, pentru că a reușit în acest fel să pună mâna pe niște resurse pe care niciun război colonial al său nu i-a permis în câteva sute de ani. Din acest punct de vedere Franța nu are generate nemulțumiri așa cum Anglia a avut pe motive de migranți și cheltuieli care nu i s-au întors nicicum, așa cum se întâmplă cu Franța și cu Germania unde exporturile lor de subproduse astupă piețele noilor lor colonii din est. Deci Merine Le Pen este un candidat oarecare, un pic extremistă, dar nu suficient, un pic împăciuitoristă, dar nu suficient. Are un discurs plat, necolorat cum îl avea Hitler pentru a electriza masele și a le transforma în turme care s-o urmeze. Este un candidat oarecare, exact cum oarecare este Emmanuel Macron, cel cu care este în competiție. Francezii nici n-au dintre cine și cine să aleagă, pentru ambii competitori sunt anoști, plați, liniari, incolori, fără relief, doar niște umbre destrămate ale lui Napoleon Bonaparte. Marine Le Pen va câștiga doar din motiv că votanții nu sunt prea misogini. Va avea un scor strâns. Între cei doi, alegătorul se găsește în situația de a alege între un dulap rablagit și o canapea hărtănită.
(26 aprilie 2017)
No comments:
Post a Comment