Arta de a recunoaște oamenii de nimic

Despre oamenii de nimic am mai scris în 10 martie 2017, dar pentru a-i depista trebuie o artă, căci intuiția nu este suficientă. Ei au foarte multe defecte, dar foarte mulți au capacitatea de a și le masca cu iscusință.

Oamenii de nimic mint tot așa cum respiră și-și uită propriile minciuni. Cine este mai atent, își dă seama rapid și știe să se ferească. 

Oamenii de nimic vorbesc prea repede mai ales când este vorba de a răspunde la întrebări precise care se referă la ei, la subiecte precum:

- locurile de muncă pe unde au trecut;

- șefii care au ceva de zis despre ei;

- procedurile pe care ar trebui să le aplice;

- explicații legate de amânările precedente;

- modalități de a remedia defecte la ceea ce au făcut.

SAngajamentele lor ferme încep să se dilueze atunci când realizează că și-au încasat o parte din banii necesari a executa ceva, în avans. Ei se mulțumesc cu foarte puțin și după aceea încep tergiversările. Ar fi o catastrofă dacă li s-ar da banii în avans pentru întreg produsul. Ei nu spun din start nici despre consumuri, nici despre termene, nici despre costuri, din simplul motov că nu știu ceea ce vor face și lasă loc la suplimentări groaznice și la umflări nepermise. Este preferabil ca atunci când există doar mici îndoieli, clientul să solicite executarea înainte de a plăti și plata să se facă numai după ce s-a înceiat execuția lucrării.

Omul de nimic, promite prețuri mici, promite termene strânse, chiar cu mult mai strânse, dar nu are scule, nu vine cu tot ceea ce trebuie și pleacă inopinat, simulând prin diverse motive tot felul de catastrofe care înduioșează de cele mai multe ori, pentru că el știe să joace teatru. 

Schimbările de condiții din timpul execuțiilor au darul de a lungi termene, de a mări prețurile și de a da rasol, iar micile furtișaguri de materiale și execuțiile de proastă calitate capătă dimensiuni apocaliptice.

Toate neajunsurile se evită ddoar dacă se discută cu omul și prin câteva răspunsuri la întrebări de bun simț, simple și precise, interlocutorul are modalități alambicate și nesigure. El încearcă să definească niște marje de mișcare foarte largi, astfel ca totul să-i fie în avantaj pe toată durata colaborării. De regulă, la plecare, pe lângă sculele sale ia și pe ale clientului sau înlocuiește pe cele ale lui uzate cu unele noi de la client. Omul de nimic produce un disconfort teribil prin faptul că dezechilibrează raporturi dintre oameni și face ca prin nerespectarea de termene, totul să fie dat peste cap.

(15 aprilie 2017)