De câteva zile bune, într-o groapă se tot toarnă apă și în mocirla făcută intră rând pe rând ba unul, ba altul, dar de ieșit nu iese nimeni. Au hainele murdare. Au fețele murdare. Au mâinile murdare. Încă se joacă, fără a se lua la trântă. dacă ar fi fost acolo ciocolată caldă, aș fi înțeles plăcerea unor doamne de a se tăvăli cu patimă în sossul dulce și plăcut mirositor. Dar într-o mocirlă mâzgoasă, lipicioasă și fără gust plăcut, îmi vine greu să înțelegcum oameni în toată puterea intră cu o plăcere nebună. De fapt, nu este chiar plăcere, ci un magician le ordonă ca rând pe rând să se arunce
în acel perimetru unde sosul de lut a devenit mediu de manifestare spectaculoasă pentru băieții cucuieți.Este numai o joacă de oameni mari, din care nu iese niciun învingător, pentru că din start, ordinul este în acest sens, de a se trage de timp, de a atrage fraierii pe margine și de a arăta că există mocirlă și niște jucători, pe care inteligența nu i-a dat afară din casă. Nu este vorba de grupare pe echipe, pentru că jucătorii sunt un pic pe cont propriu, dar în mintea lor gândesc că fac parte dintr-o tabără, să-i zicem a binelui, fără ca acest bine să fi fost vreodată definit cum trebuie.
Primul a fost un tip, știut pentru dorința lui de a face bine celor care știu să plătească. El a zis că știe să-și facă coechipierii, numai că nu i-a ales, ci doar i-a numit. Unul dintre cei enumerați, zice-se om de onoare, s-a aruncat fără să gândească prea mult și a alunecat, căzând nu pe stape, ci ușor în cap, umplându-se de mocirlă treptat-treptat, joi, luni, iar marți deja i se vedeau doar ochii, fără să fie recunoscut nici după caracter, bărbătesc zicea el, ci după glasul cu interesul n. repetat cândva la nesfârșit. N-a prea mai fost groapa plină de tipi dornici să intre în joc, până sâmbătă, când unul nepriceput n-a vrut să intre, ci a dat numai cu bâta, dar au sărit stropi în toate părțile, inclusiv mozolindu-i și lui frumusețe de cămașă de tătic de fetiță frumoasă. Marele comandant care a ordonat mocirleala simplu, dar clar, mai vâră din când în când vârful bocancului de jucător cu cuburi reci și caută să amestece mocirla, astfel încât să fie sigur că este loc suficient pentru cine va dori să intre benevol, crede el, deși știe că dintre cei implicați, mulți poartă costume foarte scumpe. Așteptăm. Cine mai știe povestea cu fraudarea alegerilor din 2004 și cum s-a încheiat ea, ca un fâs?
(23 aprilie 2017)
No comments:
Post a Comment