Dintotdeauna, după terminarea unor dictaturi, se încearcă cosmetizarea acestora, folosind nuanțe de roz, deși în realitate vremurile au fost crâncene.
Așa ceva se încearcă să se facă acum, căutând prezentarea dictatorului ca pe o ființă inocentă, care nu a știut nimic, care a fost indusă în eroare, deși toate cele întâmplate, documentele vremurilor dovedesc contrariul. este adevărat că în umbra dictaturilor s-au găsit tot timpul profitori, care se simt obligați de a prezenta frânturi de realități deformate, doar-doar vor schimba fața hidoasă a acelor vremuri nenorocite. Rememorez traseul Arcul de Triumf - Universitate când circulația era întreruptă pentru o cursă nebună a unui fiat sport. Multe zic legendele. Acum tot ce se prezenta era chiar de compătimit, numai că memoria colectivă nu este scurtă așa cum s-ar crede. Și acum pe la unele televiziuni se perindă bocitoare și coruri de înduioșați care vor să se creadă istoriile presărate de comploturi, de urzeli între seturi și ghemuri,
Poetul nostru național are un sonet care m-a cucerit și pe care știu să-l recit, dar din care voi reda numai ultimele trei versuri:
Cu glas adânc, cu graiul de Sibile,
Rosteşte lin în clipe cadenţate:
"Nu-nvie morţii - e-n zadar, copile!"
(10 aprilie 2017)
No comments:
Post a Comment