Concluzia este simplă: nimeni nu este veșnic. Cine crede că va moșteni lumea, se înșeală amarnic. Cine crede că este de neînlocuit, face eroarea vieții sale. Am traversat o adevărată epocă glorioasă în care am cunoscut în Academia de Studii Economice foarte multă lume. Pe unii îi mai văd și azi, pe alții însă, nu-i mai întâlnesc pentru că au plecat în lumea celor drepți. Știu exact, că în urma fiecăruia dintre noi nu rămân decât trei variante, nu trei alternative, cum greșit a zis în repetate rânduri universitarul doctor în drept Emil BOC, în vremurile când vorbea de aviara gripa și anume:
- cei despre care zic: Dumnezeu să-i ierte!
- cei despre care nu zic nimic;
- cei despre spun că despre morți numai de bine.
În ultimele două variante evit să dezvolt subiectul pur și simplu, având motivele mele și tăcerea mea, cine vrea s-o interpreteze o face pe propria-i răspundere, prin complementaritate sau antiteză în raport cu cei pe care i-am cunoscut și pentru care admirația mea rămâne veșnică. Ei au fost aceia care mi-au făcut bine, mi-au fost modele și mi-au dat învățăminte exact când am avut nevoie, de am ajuns ceea ce sunt azi. Fără ei n-aș fi fost nimic, pentru că fără sprijin, aprecieri și încurajări, oricât aș fi muncit eu de mult și de bine, totul ar fi fost în zadar.
Pe cei mai buni îi numesc acum:
Ludovic TÖVISSI
Geo VASILESCU
Constantin IONESCU
Nicolea RACOVEANU
Edmond NICOLAU
Andrei GOGA
În rest, totul este poezie, cântec și uneori subiectivism. Dar au fost și buni și mai puțin buni, despre care nu scriu. Restul despre care n-am să spun niciodată ceva numindu-i pentru că faptele lor urâte m-au marcat sau mi-au încetinit evoluția, producându-mi dureri inutile și gratuite.
(14 aprilie 2017)
No comments:
Post a Comment