Nu mi-e dor și nu regret

Nu este un cântec de muzică populară românească. Este pur și simplu un gând al meu, pentru că nu mi-e dor și nu regret:

- aprozarele ceaușiste;

- cartofii cu pământ;

- vânzătorii care furau la cântar;

- marfa de proastă calitate;

- spanacul veșted;

- ceapa fleoșcăită;

- restul dat incorect.

Așa că cei care speră să renască agricultura românească, înainte de toate să caute să scape de tarele ceaușiste, care sunt vii și neatinse în piețele agroalimentare volante, mai ales, unde:

- prețurile sunt de-a dreptul nesimțite;

- vânzătorii sunt aroganți;

- raioanele de brânzeturi duhnesc îngrozitor;

- marfa este de proastă calitate;

- de prea multă marfă de import;

- nu ești lăsat să alegi nimic.

Chiar ieri am fost la piețișoara de la intersecția Bd. Unirii cu Nerva Traian și după o experiență absolut terifiantă, am plecat spre Mega Image din mahala, unde tot marfă cu E-uri este, dar cel puțin am posibilitatea să aleg portocalele, merele, perele, ardeii grași sau ce-oi mai vrea eu să cumpăr. Iar la preț, parcă nu sunt așa de exagerate dacă analizez raportul calitate/preț.

Să mai fac o remarcă: la un automat de vânzare lapte proaspăr am văzut cum se încarcă recipienții și mi-a venit să vomit de câtă mizerie este acolo la schimbul de vase, la furtune și la modul în care se deșartă laptele într-un recipient care încape în automat. În plus, la mașina cu lapte roiau câinii.

(29 aprilie 2017)