Când intri într-un muzeu la noi vezi:
- unltă distanță și răceală;
- bilete de intrare anoste și scumpe;
- restricții oarecum supărătoare;
- acreală în a-ți răspunde;
- indolență și vorbit la mobil;
- austeritate din lipsă de fonduri;
- puține idei și birocrație;
- stagnare, inerție și suficiență;
- preocupări spre zero pentru evoluție.
Când am fost pe la altee muzee din alte țări am văzut:
- elevi cărora li se explică lecții de istorie în fața tablourilor;
- maturi cu șevalete sau caiete care desenează;
- magazine cu suveniruri;
- ghizi foarte amabili și cu trecut glorios;
- viață pur și simplu prin noutăți;
- alte activități instructive și atractive;
- evenimente cu mari artiști;
- opere de artă celebre închiriate temporar;
- materiale video și audio comolementare;
- bilete de intrare foarte sugestive.
Se zice că muzeele de la noi sunt fără fonduri. Așa o fi. Eu le-aș închide pentru un timp, aș schimba managementul și aș face ceva ca ele să capete viață, să fie atractive pentru copii, pentru părinți și mai ales să fie accesibile. Nu am găsit decent să dau exact aceeași sumă la Muzeul național să văd câteva desene, cât am dat la muzeul Prado. Totuși era bine să se păstreze proporțiile...
S-au mai organizat niște expoziții pe Lipscani la un centru renovat unde era mulajul acela celebru al lui Constantin Brâncuși, dar în rest erau foarte multe lucrări ale unor anonimi de provincie. În schi,b biletul de intrare a avut un preț nesimțit de mare. Bineînțeles că din lipsă de mușterii l-au redus cumva cu peste 30% la prima strigare. Reformă, băieți!
(29 aprilie 2017)
No comments:
Post a Comment