Toată lumea zice că Sebatian GHIȚĂ a cărat cu el tot felul de secrete, pentru că firmele lui de IT&C au avut contracte cu instituțiile de forță ale statului și produsele realizate de ele se refereau la securitatea națională și de aici tot tămbălăul.
Cum era de așteptat, despre problemă vorbesc nespecialiștii, ca să nu le spun ageamii. În mod normal, trebuie cunoscut că firmele lui Sebatian GHIȚĂ erau firme foarte mari, că erau din Ploiești și la Ploiești nu este nici Silicon Valley și nici capitala Bitdefender-ului. Deci:
- producția de software era foarte diversă la Ploiești;
- nivelul forței de muncă supercalificate era limitat;
- multe produse software erau din reutilizări;
- acolo un rol important îl au și etapele de mentenanță;
- firmele se ocupau și de vânzarea produselor făcute de alții;
- complexitatea produselor proprii cerea cam 10.000 de super-soft-iși.
Toate acestea mă îndreptățesc să afirm că Sebatian GHIȚĂ a vândut organizațiilor de stat speciale produse software și componente care asigură cybersecurity care nu erau produse 100% de ele, ci aveau componente customizabile. Mai mult, acele organizații au specialiștii lor în IT&C și nu au ele nevoie să cumpere din piață componentele necesare mai ceva ca aerul de la firme de software din Ploiești. Când spun acest lucru, mă bazez și pe faptul că oricât de generos ar fi fost Sebatian GHIȚĂ la salarii, n-am întâlnit foști studenți de-ai mei strălucitori, chiar ploieșteni fiind să lucreze la acesta, ci toți făceau naveta spre București, unde oricum salariile erau babane. Se știe, dar pentru cine nu știe, este bine să afle, că acum produsele software, oricât de complexe ar fi ele, sunt făcute să funcționeze independent de utilizatori, deci nu mai este ca acum 40 de ani când programatorul stătea în spatele clientului și-l strunea pe acesta ce să facă sau intra cu mâinile până la coate în produs să-l depaneze, căci fiabilitatea era indecent de mică. Acele vremuri sunt apuse de vreo 20 de ani. Acum, la livrare este dată o parolă de instalare și atât. Parolele se schimbă și produsul devine de nepenetrat chiar de însuși dezvoltatorul, dacă este profesional realizat. Un administrator total mai are o șansă să descâlcească lucrurile la o adică, numai că acesta habar nu are ce fac produsele în măruntaiele lor.
Faptul că produsele software complexe se construiesc în echipe și se folosesc biblioteci și programatorii lucrează independent pe componente după specificații care ar trebui să fie perfecte, face ca nimeni din echipă să nu mai gestioneze mai jos de nivelul de ordin patru modulele. Cu atât mai puțin, cel ce stă la biutoane în firmă și se ocupă de acele relații care aduc contracte. Dacă și-l imaginează pe Sebatian GHIȚĂ că:
- a scris linii de cod,
- a proiectat aplicații,
- a depanat module,
- a elaborat documentație,
- a implementat software,
deja se înșeală amarnic și toate ipotezele pe care le construiește în demersurile jurnalistice sau de detectiv, sunt false, bune de adormit copiii.
Sebatian GHIȚĂ a făcut multe și variate chestii printre care enumăr:
- politică;
- întâlniri informale;
- chefuri;
- întreținut relații;
- semnat contracte;
- tăiat panglici;
- apariții Tv;
- tras sfori.
Deci, nu are acele detalii care să fie încadrate în zona secretelor, căci obiectiv și tehnic, nu avea de unde să le preia prin software. Este posibil ca cineva din firmele lui să aibă ceva elemente de la construirea câtorva nodule, dar această ipoteză mă duce cu gândul la filmul STEAUA SUDULUI când un struț a înghițit uriașul diamant și alergat fiind, se pierde într-o turmă imensă de struți, diamantul devenind de negăsit. Sebatian GHIȚĂ are secrete probabil, auzite de la alții care le-au spus prin viu grai. Sebatian GHIȚĂ nu are niciun secret obținut din fluxurile informatice generate de produsele software realizate dar și vândute de el prin contracte grase cu statul. Secretele cu care a plecat Sebatian GHIȚĂ sunt bârfe. Punct.
(25 aprilie 2017)
No comments:
Post a Comment