În anii studenției mele, cursul de Cibernetică Economică era ținut de marele profesor din Politehnică, Edmond NICOLAU, iar seminariile erau șinute de cercetători din Centrul de Calcul al ASE sau de la facultatea de Matematică din Universitate. Ce viață!
N-am văzut și n-am să mai văd cursuri așa cum profesorul Edmond NICOLAU venea la noi la sală și își ținea cursul. Eram cam 50 de studenți și în acele vremuri nu era noțiunea de învățământ facultativ, nici tablete nu existau, nici cursuri online nu existau. Deci, prezența fizică era esențială, chiar cadă lucrările profesorului Edmond NICOLAU se găseau și la sala de lectură nr. 1 în clădirea din Căderea Bastiliei.
profesorul nu a întârzâiat niciodată și nici la taclale nu a stat cu studenții. Venea la fix, pleca la fix, nu cum se face acum încât din fondul de timp se utilizează undeva la 60-80% din varii motive. Când profesorul Edmond NICOLAU pleca la congrese, lucru care nu era foarte des, dar când mergea, mergea numai la congrese despre care se auzea la televizor, nu ca acum, când orice șușe e tratată mare manifestare științifică interplanetară, deși este de doi bănuți. Atunci, profesorul trimitea tot un profesor din Politehnică, dar noi vedeam diferența.
Profesorul Edmond NICOLAU era un om care mergea drept, cu ținută excepțională, tot timpul la cravată, chiar dacă avea cămașa cu mânecă scurtă. Vorbea clar și tot timpul avea un zâmbet care răspândea calm și mai ales încredere. Avea o geantă mare de piele, încăpătoare, întrucât scotea din ea un teanc de cărți în diferite limbi de circulație internaționale în care avea niște semne de carte. La nevoie deschidea acele cărți, ne citea din ele, ceea ce arăta că stăpânea multe limbi. Când a prezentat principiul lui Pontriaghin a deschis cartea unde era enunțat acest principiu, după care a deschis și cărți dar și reviste să vedem noi cum acest principiu este aplicabil în teoria controlului optimal, adică exact în zona ciberneticii și a mai deschis și alte reviste din care ne prezenta cum se face optimizare în economie folosind modele cibernetice.
Nici nu ne dădeam seama cum trec cele 100 de minute, adică 50+50 căci cursul avea două ore cu pauză între ele. Dacă la alte cursuri la un moment dat ne foiam, aici atenția era orientată spre ce scria profesorul Edmond NICOLAU la tablă, pe explicațiile date. Plecam cu lucrurile clare, căci totul era prezentat așa de bine și de frumos, încât efortul nostru de după era nesemnificativ.
Profesorul Edmond NICOLAU vorbea liber, avea o structură de curs fluentă, logică și curată, încât lucrurile parcă se derulau de la sine, așa cum un râu vine vijelios din munte și se potolește la șes, devenind cu mult mai lat. Mi-am dorit să fac și eu măcar 5% din ceea ce făcea marele meu profesor Edmond NICOLAU, dar n-am reușit decât să prezint liber, fără să citesc monoton din foi sau de pe proiecția de pe ecran. Eu n-am avut niciodată spontaneitatea profesorului Edmond NICOLAU care știa să răspundă oricărei glumițe din sală sau să dezvolte un subiect ceva mai filosofic. Mi-aș fi dorit să am libertatea de mișcare a profesorului Edmond NICOLAU, dar prima mea plecare la un congres a fost când aveam 45 de ani, ceea ce este groaznic de târziu. N-am fost atât de bun ca să plec. Nu are rost să invoc nici comunismul, nici birocrația de atunci. Concret: nu am fost bun așa cum a fost profesorul Edmond NICOLAU. Ar fi trebuit să mă consolez că nici alții dintre colegii mei nu au fost buni, dacă nici ei nu au plecat la conferințe în occident, dar asta nu-mi ține de cald.
Avându-l model pe Edmond NICOLAU, mi-am îndemnat studenții să meargă în biblioteci să citească lucrări de programarea calculatoarelor, din franceză sau engleză, exact cum făcea el. dacă pe vremea mea, noi îl ascultam pe profesorul Edmond NICOLAU și mergeam la BCU sau în ASE-ul vechi și citeam capitole din cărți sau articole de revistă, când mi-a venit mie rândul, studenții m-au reclamat și am primit multe scatoalce de la șefii mei obtuzi și mediocrii, care n-aveau deschiderea lui Edmond NICOLAU, ci trăiau închistați în puținătatea lecturilor lor din Marx, Engels sau Lenin.
Stau și reflectez să văd dacă ajung la concluzia că un om ca profesorul Edmond NICOLAU se va naște la noi peste alți 500 de ani, iar probabilitatea este rezonabilă, să zic un 0,57 adică mică.
(13 aprilie 2016)
No comments:
Post a Comment