Zilele trecute, la Antena 3, o așa-zisă jurnalistă jubila că a făcut descoperirea vieții ei, cum un fost ofițer SRI cu firmă de software, colaboratoare cu firmele lui Sebi GHIȚĂ a încheiat vreo 140 contracte cu statul în valoare de peste 60 milioane de euro. Prostiile care le debita sărăcuța m-au cutremurat, mai ales cele legate la bazele de date ale unor unități militarizate și multe alte gogomănii. De fapt, unii dintre așa-ziși jurnașliști habar nu au pe ce lume se află, dar scot din ei chestii pe care le consideră senzaționale, dezvăluiri fără de care universul s-ar opri din loc. Un minim de cultură în ale producției de software ar fi trebuit pe cetățeana aceea să aibă mai multe rețineri, dar dacă le-ar fi avut, tot ce considera dezvăluire devenea un fâs stupid, incolor și fără valoare.
Implementarea aplicației de management de documente este o cerință ce trebuia soluționată demult, iar acesta este astfel concepută să fie livrată ca produs finit, cu o minimă instruire și care funcționează independent de producător. Există nenumărate astfel de aplicații, toate integrabile, într-un sistem național informatic, la o adică peste ani.
Cel care are drept de a vind un astfel de produs, oferă numai o cheie de acces și orice utilizator încarcă de pe Internet produsul după ce introduce cheia, iar produseul se autoreproduce cu toate componentele și utilizatorul doar face o ușoară customizare, căci nici când se cumpără un televizor cel care l-a produs nu vine în casa cumpărătorului pentru a-l instala. Nefericita aceea de jurnalistă își imagina în mintea ei lipsită de imaginație, că fostul ofițer SRI cu o armată de civili dau buzna în unitățile militare cu sape, topoare și târnăcoape și dă-i și dă-i prin bazele ălora de date, de se duc naibii toate secretele, mai ceva decât cele cu care tot niște neaveniți cred că a plecat Sebi GHIȚĂ. În realitate nu este deloc așa. Oricine dacă are bănuți să se facă dealer de licențe de software de management de documente, devine dealer și basta. Adică, primește de la producător niște chei, adică niște numere destul de lungi sau niște coduri ceva mai sofisticate și când vinde, acele chei le vinde și mai spune dacă e cazul linkul de unde se încarcă produsul și atât.
Nu se merge la sediul cumpărătorului.
Nu se instruiește cumpărătorul că produsul este prietenos.
Nu se accesează nicio resursă a clientului.
Nu se intră în baze de date.
Nu se nimic.
Există situații puțin probabile ca produsul să aibă niște bug-uri, iar clientul nu se adresează vânzătorului, ci producătorului. Acum cam toate produsele software de management de documente au depășit stadiul de versiuni BETA și sunt în uz curent, fără probleme. Problemele stau numai la client. Orice om moare de sete dacă 3 zile nu bea apă. Așa și aceste produse, necesită salvări la intervale stabilite și derulări de procese de mentenanță care se declanșează automat. Arhivările sunt obligatorii, iar conservarea suporților este problema proprietarului bazelor de date.
Așa, că tot ce a zis acea jurnalistă erau doar tâmpenii ce dovedeau cât de ignorantă era. Sărăcuța de ea! Amin!
(24 aprilie 2017)
No comments:
Post a Comment